Generaţia nemuritoare

Fiecare generaţie are un filon social reprezentativ. Unii îmbătrânesc mai greu ca alţii. Poate şi din cauza faptului că aşteaptă ca viaţa să vină peste ei, minţindu-se existenţial cu o adolescenţă perpetuă pe care o savurează necondiţionat. Însă atunci când viaţa începe să marcheze pe trupul înzetrat de la bunul Dumnezeu cu suflarea vieţii ridurile aferente trecerii timpului, eu unul vreau să fiu confundat în continuare cu un Prâslea.
Politeţea înseamnă uneori minciună.Convenţionalism, protocol, imparţialitate aparent canonică faţă de un item social referenţial. În nici un caz nu putem vorbi de detaşare în contextul în care suntem politicoşi, pentru că oricât de imparţial ţi-ai dori să fii, nu poţi mima întru totul distanţarea faţă de un alt suflet. Poţi fi distant faţă de un obiect, faţă de o situaţie, faţă de o întâmplare pe care nu ai putut să o controlezi în existenţa ta. Însă e imposibil să fii dostant, obiectiv şi calculat faţă de un ... univers întreg: onul din faţa ta.
Şocul meu (politicos) a fost... un sentiment care venea din istoria eului identitar. O secundă de nebunie, un episod nemuritor, un zâmbet universal şi axiomatic în însăşi unicitatea sa definitorie ca rictus ce marchează involuntar o stare sufletească. Un gest unic prin simplitatea sa şi atât de folosit în diferite moduri, contexte, situaţii, întrebuinţări sociale încât odată cu timpul începe să semene cu un blocaj involuntar al muşchilor mimicii.
Şi şocul a venit când am văzut amintirea mergând pe stradă, în Bucureşti, la Obor, unde stau. Era imaginea din copilărie a colegului cu care jucam baschet, cu care bârfeam miştocar colegele care treceau pe coridorul liceului braşovean Andrei Şaguna, era un... "a fost odată" care acum, nu mai exista. Chel, cărunt, bărbos şi cu un copil de mână, ucisese copilul din el lăsând loc unui viitor bunic, resemnat de trecerea anilor şi nerăbdător în aşteptarea Marelui Repaus. Nu l-am salutat pentru că... am simţit că orice zâmbet mi-ar fi adresat m-ar fi îmbolnăvit de ... bătrâneţe. M-ar fi făcut să simt că mâine e un alt pas înainte către Sfârşit. Ori eu nu cred, nu simt, nu pot şi nu am cum să simt asta. Pentru că eu fac parte din...
Generaţia nemuritoare...

O seară magică!