Niciodata nu am simtit mai puternic ca acum cordonul asta ombilical, invizibil si totusi atit de dureros care ma trage catre casa. Cred ca daca cineva mi-ar desface venele ar curge rashina shi daca mi-ar destupa craniul ar descoperi nori albastri de miros de brad...
Ursan.
O mica piatra pe aleea de sub Tampa inconjurata de alti bolovani imbracati cu mushchi proaspeti. Babu, Mita, Colonelul, Tazhito, Sebanu, Niggerul, Dom Profesor, Florinauzan. O gasca vesela cu sufletele innadite de aerul albastru fara nori ai Brasovului. Un vis peste imensa poveste care ne desparte de prapastia din care am venit pe lume.
Brasovul m-a invatat ca pe lume exista ingeri. M-a invatat sa ii privesc in ochi shi sa ii iubesc mai mult ca orice. Sa ii caut in stele si sa vorbesc cu lumina venita din inalt. Aerul tare de aici mi-a improspatat sufletul spalindu-l de pacatele strinse prin lume... Si dupa ce l-am spalat in albastrul cald l-am suflat in sufletul ingerului, care l-a inghitit.
Asa m-am cuibarit in zborul unui inger, pasager clandestin peste nori. Si ingerul a suflat din inalt lasind ca din inima sa sa curga o ploaie calda de vara. Picaturile mi-au intrat prin ochi inundindu-mi inima cu o fericire adolescentina.
Visam sa mai zbor macar o data, o secunda lunga cit veshnicia. Sa ma preling apoi pe fulgii albi din aripile ingerului shi sa ma imbib in carnea lui. Sa simta si el cum am devenit o singura fiinta... Sa vada de sus ca Brasovul este cel mai frumos oras de pe Pamint...
Ursan. ”Acesta a fost un moment poetic”.
Un comentariu:
Bogdanel, Bogdanel. Nu te-ai schimbat deloc. La suflet. :)
Esti minunat. Nu am ce sa zic mai mult decat ca textele tale, ma fac sa visez.
Ai talent si esti un artist. Dar gata cu laudele, ca nu ne-am mai vazut de o viata! Si pentru asta nu te iert. :P
P.S. Foarte tare blogul! :)
Cu drag,
Cristina :*
Trimiteți un comentariu