joi, 12 iulie 2012

Trăim istoria sau ea "ne trăieşte pe noi"?

Tre' să recunoaştem că nu ne plictisim de două săptămâni încoace în ţărişoara asta numită de Dumnezeu România. Trăim intens, cu sufletul la gură fiecare frază ilogică, pretenţios expusă în stil popular-agramat şi pompos interpretată de diverşi politruci instruiţi înadins de formaţiuni politice relative, cu doctrine îndoielnic-populist autohtone şi propagandist coafate pentru o bună receptare europeană şi internaţională. Ne amuzăm sau nu de prestaţia vehementă a unor actori care urmăresc un singur lucru: votul nostru. Uităm să mai fim atenţi la preţul pâinii, la punga de pufuleţi, cutia de bere şi apa minerală cumpărată din colţ. Sunt lucruri mai importante la televizor... Vorbeşte X şi dacă nu vorbeşte X, cineva în mod sigur nu tace spre deliciul rating-ului posturilor de ştiri. Mesajul însă se cheamă simplu şi sec: PROPAGANDĂ.
Îmi amintesc cu emoţie replica lui Joseph Goebbels, Ministrul de Propagandă al celui de al treilea Reich: "Propaganda descoperită încetează să mai existe". Era un cod al onoarei discret nuanţate, care avea totodată valenţe subiective. Mesajul este el însuşi unul manipulator: "stai liniştit, ţi-ai dat seama de interesul meu subversiv-propagandistic, atunci ai devenit imun". Eh, nu-i chiar aşa. Expunerea la stimul te face nevralgic pentru că reacţionezi EXCLUSIV emoţional, necontrolat, impulsiv şi direcţionat. Încerci să contracarezi ofensiva fals-informativă venită din partea unuia dintre părţi? Excelent, tocmai ai devenit partizanul celeilalte tabere. Încerci să fii imparţial, dar vrei să faci parte din viaţa activă a societăţii româneşti. Ghinion, România de azi nu are nevoie de neutri.
E simplu. Propaganda a scindat subconştientul colectiv în două tabere antagonice. Niciuna dintre ele nu deţine DREPTATEA ABSOLUTĂ, ci doar RĂUL MAI PUŢIN RĂU. Însă ambele îţi cer ţie ca individ, violându-ţi gregar intimitatea şi confortul propriei opinii, să coalizezi.
Te întrebi care îţi sunt beneficiile şi constaţi cu stupoare că discursul ambelor tabere nu te implică deloc. Pentru ambele tabere tu însemni poporul, românii sau toată ţara. Nu te-ai simţit niciodată confortabil (poate doar înainte de '89) contopit în masa socială. Încă de când te-ai născut ai simţit că ai o stea în frunte şi că drumul tău e doar al tău. Iar destinul tău nu este scris niciodată de alţii. De multe ori te-ai încăpăţânat să nu faci ce ţi-au spus alţii şi ai suferit cu mândrie pentru asta. Ai fost învingător chiar dacă ai greşit încăpăţânându-te. De ce să devii partizan astăzi cu ceva străin ţie? Pentru că nimeni nu încearcă să te mintă direct pe tine promiţându-ţi ceva EXCLUSIV. Toate discursurile sunt de fapt gloanţe trase direct în adversar. Rolul tău în acest spectacol este doar de spectator. Nu eşti întrebat, nu răspunzi.
Nu uita: într-o mulţime nu există individualităţi. Individualităţile au capacitatea de a gândi şi de a reacţiona raţional la stimuli. Nu exişti în mulţime. Mulţimea are propria ei viaţă, care supravieţuieşte oricând suprimării tale fizice. Mulţimea reacţionează violent şi primitiv, asemeni anticorpilor care detectează o infecţie în organism.
Nu uita însă... mulţimea pentru a fi mulţime are nevoie de tine. Însă nu de tine ca individualitate, ci ca masă de manevră, individ uniformizat, dresat propagandistic şi convertit unei cauze alienante...

O seară magică! 

Niciun comentariu: