vineri, 13 aprilie 2012

De ce NIMIC nu e DEGEABA

Îmi amintesc cu drag cât de repede treceau clipele în şcoala generală, în liceu (un pic mai greu) şi cât de monoton-previzibil se scurgeau în facultate. Aşa e viaţa. Un vălmăşag de secunde acumulate arbitrar în jurul unui suflet (oarecare) care le monitorizează, le adună şi le transformă în amintiri. În generală sau liceu, MÂINE este întodeauna o SURPRIZĂ. "Doamne ajută să...!" şi "Să sperăm că... va fi aşa cum sper eu" sunt sintagmele definitorii vârstei la care secunda următoare ascunde inefabilul, inevitabilul şi incontrolabilul VIITOR. Nimeni nu ştie ce va urma. Totul este SOARTĂ, MOIRĂ etc.
În facultate lucrurile se schimbă. VIITORUL devine o prelungire a PREZENTULUI. Voi continua mâine, poimâine etc. ce am început azi. Astfel fiecare MÂINE este o simplă prelungire a unui IERI deschis către viitor.
Eh, şi apoi intervine viaţa. Un joc simpatic, absurd şi desuet care ne prinde în mrejele lui. Şi începem să uităm că MÂINE e o zi mult mai frumoasă dacă intrăm în ea cu temele făcute şi cu zâmbetul pe chip. De ce uităm asta? Simplu: pentru că uităm că viaţa este exact aşa cum şi-o face fiecare, nu cum i-o fac alţii...

O zi magică!

2 comentarii:

Anton Nicolae spunea...

Frumos, adevărat, adânc și, cumva, întristător ceea ce scrii tu, san (ortografiez așa pentru că, fonetic, în engleză, reunește soarele cu... MÂINE - nu crezi?), dar, vezi tu, la mine drama constă în îndepărtarea forțată (dorită, dirijată etc.) a lui mâine (vezi?, disting între un MÂINE de la Dumnezeu și un mâine pe care și-l face omul cu mâna lui!). Eu sunt responsabil de această trimitere a visurilor/planurilor/proiectelor illo tempore, și atunci postarea ta mă face să zâmbesc: am fost, sunt și voi sfârși o SPERANȚĂ..., evident, niciodată materializată, dar dătătoare de încredere că voi ieși din permanentul și monotonul ASTĂZI, care, abia el, este un IERI în devenire. Îți doresc să nu-mi calci pe urme, SAN!

Deea spunea...

Am in mintea imaginea unui tata care ii explica fiului ce este binele si ce este raul.Frumos!