Fiecare dintre noi s-a visat Făt-Frumos sau Ileana Cosânzeana în fragedă pruncie. Visam lupte imaginare cu zmei şi balauri din care ieşeam învingători, nu pentru a ne demonstra puterile supranaturale, ci pentru a salva o societate aflată sub asuprirea providenţială a unei forţe malefice. Asta a fost copilăria. Maturitatea însă a învăţat să creadă în acelaşi patern de idealuri cu care am fost învăţaţi de copii.
Regret că nu am fost niciodată o naţie de cuceritori. Să ne depăşim graniţele şi să câştigăm preţ de câteva generaţii (frica) respectul vecinilor noştri. Regret că nu am fost noi cei care am luat peniţa din mâna cronicarului şi am scris istoria, însă am sperat întotdeauna într-o sclipire de geniu universală a poporului român. Ştiu că putem mai mult decât să facem ceea ce a fost făcut deja de alţii, ştiu că putem mai mult decât să copiem şi eventual să perfecţionăm/cizelăm un model deja implementat undeva în lume. Însă nu am făcut-o în ţara noastră. Geniile româneşti s-au exprimat mai bine în străinătate şi s-au sublimat. Istoria se scrie în străinătate? Nu neapărat... Ea SE SCRIE. (vezi Mircea Eliade, Emil Cioran, Mateiu Caragiale, Nicolae Bălcescu, I.L. Caragiale, Henri Coandă, Ioan Petru Culianu, Dimitrie Cantemir etc).
Şovăielnici şi deloc solidari, urmăm lideri meteorici sperând doar că le vom lua locul într-o bună zi. Nu urmărim IDEALUL conceptual-mesianic, ci interesul personal. Aşa cum sesiza Vasile Alecsandri, în mentalitatea provincialului, voinţa de depăşire a condiţiei sociale prin parvenire a devenit un scop în viaţă dizolvând iremediabil bruma de conştiinţă şi principii arhaice moştenite ereditar. Mă doare, dar istoria contemporană m-a obligat să accept sofismul lui Cioran: românii sunt naţia cu cea mai multă apă în sânge.
Istoria se scrie cu sânge, cu sacrificii şi mai ales cu IDEI. Noi viziuni revoluţionare, menite să reconstruiască viitorul logic al omenirii pe noi temeiuri evolutive. Mimetismul nu a făcut niciodată altceva decât să sublimeze vizionarismul manierist al celui care a înfrânt canonul, impunând o nouă regulă.
Noi suntem mimetici. Deşi putem mai mult.
Recent Historical Facts:
- Salut din tot sufletul demersul Antenei 3 pentru susţinerea problemei morfinei pentru bolnavii de cancer (am fost şi eu cândva în postura de "taliban" al presei şi înotam precum păstrăvul împotriva curetului. Generaţia mea a câştigat în 2004 şi a pierdut ulterior în faţa... (n.a. istoria recentă dezminte laurii pe care mi i-am pus pe frunte: acum aş traduce sec victoria în următoarea sintagmă - au învins principiile în care am crezut, dar m-au trădat oamenii pe care i-am crezut în stare să le transforme din utopie în realitate imediată) mimetismului comportamental viciat)
- Salut demersul PRO Tv pe segmentul ştirilor legate de înzăpezire (n.a. eveniment localizat istoric referenţial) şi sunt sigur că peste 20 de ani se vor cita singuri şi restul presei va face la fel în legătură cu episodul istoric "zăpezile din 2012"
- Salut poziţia României (n.a. Ha! Ha! care principial confirmă încă o dat faptul că sintagma de mahala "ling unde scuip" funcţionează în dulcele stil mimetic genetic funcţional) în privinţa ACTA (n.a. la doar o zi după ce colegii de la "Dilema Veche" în frunte cu Florin Iaru au luat poziţie):
"Astazi a fost o decizie la nivelul Cabinetului: in urma unor discutii cu ministrii responsabili pe problema ACTA. S-a tinut cont de evolutiile internationale, unde sunt state care deja au suspendat acest acord, iar Comisia Europeana s-a adresat Curtii de Justitie pentru o evaluare a acordului. Tinand cont de toate aceste elemente, s-a stabilit ca ratificarea sa fie amanata pana cand vom avea un raspuns al Curtii de Justitie si abia apoi se va lua o decizie in acest sens in privinta acordului ACTA in ceea ce priveste Romania", a spus purtatorul de cuvant al Guvernului, Dan Suciu.
- Dezavuez (n.a. principial şi profesional) atitudinea non-profesionistă a discursului proferat de jurnaliştii din televiziunile de ştiri. O acuz de tendenţionism şi vădit demers manipulatoriu, însă îi recunosc meritul de a reuşi prin acest exces de zel formal să echilibreze cumva efectele propagandei agresive dirijate concertat de către Putere.
- Urăsc nesiguranţa zilei de mâine şi incapacitatea de a proiecta imaginar un viitor relativ pe următorii doi ani. O naţie care nu îşi poate previziona ziua de mâine este condamnată mimetismului...
O seară magică!
Regret că nu am fost niciodată o naţie de cuceritori. Să ne depăşim graniţele şi să câştigăm preţ de câteva generaţii (frica) respectul vecinilor noştri. Regret că nu am fost noi cei care am luat peniţa din mâna cronicarului şi am scris istoria, însă am sperat întotdeauna într-o sclipire de geniu universală a poporului român. Ştiu că putem mai mult decât să facem ceea ce a fost făcut deja de alţii, ştiu că putem mai mult decât să copiem şi eventual să perfecţionăm/cizelăm un model deja implementat undeva în lume. Însă nu am făcut-o în ţara noastră. Geniile româneşti s-au exprimat mai bine în străinătate şi s-au sublimat. Istoria se scrie în străinătate? Nu neapărat... Ea SE SCRIE. (vezi Mircea Eliade, Emil Cioran, Mateiu Caragiale, Nicolae Bălcescu, I.L. Caragiale, Henri Coandă, Ioan Petru Culianu, Dimitrie Cantemir etc).
Şovăielnici şi deloc solidari, urmăm lideri meteorici sperând doar că le vom lua locul într-o bună zi. Nu urmărim IDEALUL conceptual-mesianic, ci interesul personal. Aşa cum sesiza Vasile Alecsandri, în mentalitatea provincialului, voinţa de depăşire a condiţiei sociale prin parvenire a devenit un scop în viaţă dizolvând iremediabil bruma de conştiinţă şi principii arhaice moştenite ereditar. Mă doare, dar istoria contemporană m-a obligat să accept sofismul lui Cioran: românii sunt naţia cu cea mai multă apă în sânge.
Istoria se scrie cu sânge, cu sacrificii şi mai ales cu IDEI. Noi viziuni revoluţionare, menite să reconstruiască viitorul logic al omenirii pe noi temeiuri evolutive. Mimetismul nu a făcut niciodată altceva decât să sublimeze vizionarismul manierist al celui care a înfrânt canonul, impunând o nouă regulă.
Noi suntem mimetici. Deşi putem mai mult.
Recent Historical Facts:
- Salut din tot sufletul demersul Antenei 3 pentru susţinerea problemei morfinei pentru bolnavii de cancer (am fost şi eu cândva în postura de "taliban" al presei şi înotam precum păstrăvul împotriva curetului. Generaţia mea a câştigat în 2004 şi a pierdut ulterior în faţa... (n.a. istoria recentă dezminte laurii pe care mi i-am pus pe frunte: acum aş traduce sec victoria în următoarea sintagmă - au învins principiile în care am crezut, dar m-au trădat oamenii pe care i-am crezut în stare să le transforme din utopie în realitate imediată) mimetismului comportamental viciat)
- Salut demersul PRO Tv pe segmentul ştirilor legate de înzăpezire (n.a. eveniment localizat istoric referenţial) şi sunt sigur că peste 20 de ani se vor cita singuri şi restul presei va face la fel în legătură cu episodul istoric "zăpezile din 2012"
- Salut poziţia României (n.a. Ha! Ha! care principial confirmă încă o dat faptul că sintagma de mahala "ling unde scuip" funcţionează în dulcele stil mimetic genetic funcţional) în privinţa ACTA (n.a. la doar o zi după ce colegii de la "Dilema Veche" în frunte cu Florin Iaru au luat poziţie):
"Astazi a fost o decizie la nivelul Cabinetului: in urma unor discutii cu ministrii responsabili pe problema ACTA. S-a tinut cont de evolutiile internationale, unde sunt state care deja au suspendat acest acord, iar Comisia Europeana s-a adresat Curtii de Justitie pentru o evaluare a acordului. Tinand cont de toate aceste elemente, s-a stabilit ca ratificarea sa fie amanata pana cand vom avea un raspuns al Curtii de Justitie si abia apoi se va lua o decizie in acest sens in privinta acordului ACTA in ceea ce priveste Romania", a spus purtatorul de cuvant al Guvernului, Dan Suciu.
- Dezavuez (n.a. principial şi profesional) atitudinea non-profesionistă a discursului proferat de jurnaliştii din televiziunile de ştiri. O acuz de tendenţionism şi vădit demers manipulatoriu, însă îi recunosc meritul de a reuşi prin acest exces de zel formal să echilibreze cumva efectele propagandei agresive dirijate concertat de către Putere.
- Urăsc nesiguranţa zilei de mâine şi incapacitatea de a proiecta imaginar un viitor relativ pe următorii doi ani. O naţie care nu îşi poate previziona ziua de mâine este condamnată mimetismului...
O seară magică!
Un comentariu:
Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar scriem istoria. Numai că istoria pe care o scriem nu e cea pe care credem noi că o scriem sau vrem noi să o scriem.
Istoria o scriu doar o parte din noi. De exemplu o scriu colective precum cele de la Antene, cu isteria colectivă josnică pe care o generează. O scriu corupți cu tunurile lor majore. O scriu cei care produc schimbări majore, nu cei care merg la muncă de la 9 la 6.
Mai rău e că nu există cine să consemneze. Ne lipsește ochiul metodic care să analizeze ce se întîmplă. Dar suntem o nație în creștere, suntem niște copii, ce vrei? :) Nici măcar spirit civic nu am dezvoltat (și și asta scrie istorie)
Trimiteți un comentariu