Viaţa ca proiect personal

Fiecare dintre noi ne includem într-una din următoarele categorii: oameni care se adecvează proiectului şi oameni la care se adecvează proiectul. Noţiunea de proiect poate fi abordată conceptual atât macro cât şi micro. Astfel, prin proiect personal (n.a. viaţă în acest context) putem înţelege un ritm de viaţă echilibrat, ordonat, respectând orele de serviciu, zilele de relaxare, nopţile de dormit, sărbătorile legale şi vacanţele etc. Însă puţini sesizăm că noţiunea de proiect personalrelativizează complet timpul. Astfel lunile devin perioade de la o leafă la alta, săptămânile sunt încadrate de cumpărături pentru casă, iar ziua devine perioada care marchează începerea şi terminarea muncii. Nici orele nu mai sunt ce au fost. Unele sunt stresante şi vin prea repede pentru că au apărut "deadline-uri" (n.a. linia morţii - traducere ad litteram, extrem de sugestivă), iar altele se lasă aşteptate la nesfârşit (n.a. plecarea acasă). De ce? Pentru că uităm să mai existăm în toate aceste intervale. De câte ori colecţionăm amintiri de la serviciu într-o zi stresantă? De câte ori transformăm într-o poveste simpatică şi relaxantă o zi de la muncă?
Sunt situaţii şi situaţii, însă proiectul personal rămâne neschimbat în ciuda faptului că autorii sunt unici. Dacă în fiecare clipă nu uităm să punem ceva din noi, atunci proiectul personal devine viaţă, iar faptele noastre trec din seria impersonalelor întâmplări în sfera semantică a realizărilor, succeselor sau opusul. Niciodată cel care a respectat norma şi ordinea nu a scris istorie, ci cel care a încălcat canoanele şi a dispus o altă direcţie evenimenţială.
Dacă nu uităm să fim cu sinceritate noi înşine în toate secundele care ne alcătuiesc viaţa şi nu renunţăm la carapacea aparenţelor sociale o să realizăm atunci când tragem concluziile existenţei, că a fost un proiect de succes, dar a eşuat în rutină. Fiecare secundă poate însemna ceva nou (şi este!), dacă nu încerci să o analizezi, să o anticipezi şi îi accepţi cu seninătate frumuseţea neprevăzutului atunci ai trăit degeaba. Ai uitat să fii spontan şi să... mai fii tu. Semeni cu alţii şi îţi place în mulţime, nu vrei să fii salutat, întrebat, remarcat pentru că asta te-ar scoate din masa amorfă care îţi oferă siguranţă şi invizibilitate. Păcat, mulţimea în care trăieşti nu este un proiect personal, nici măcar nu a existat pentru că atunci când tragi linie singura aţă care se rupe este cea a vieţii tale...
Viaţa este un act de voinţă, de selecţie şi perseverenţă. Nimeni nu trăieşte în locul tău, aşa că alege ce îţi convine din proximitate şi netezeşte-ţi drumul. Vorba aia: mâine e o zi mai frumoasă dacă o pregăteşti de azi (n.a. asta nu exclude nicidecum spontaneitatea şi neprevăzutul, ci doar punctul newtonian cu ajutorul căruia răsturnăm tot universul).

O seară magică! Şi nu uitaţi: seara este cum şi-o face omul, nu cum i-o fac alţii...