Îl regăsesc pe nenea Iancu în gura multora pe stradă, în jurul meu. Rabelais cu grobianismul şi grosolănia existenţială pantagrueleană mă fascinează şi şochează ori de câte ori mă plimb prin Bucureştiul vechi. Dacă la nenea Iancu al secolului 2011 glumiţele de maidan, vădit preţioase, deşucheate sau pur şi simplu ilogic de hazlii în rostite de câte un Mache, Lache, Tache sau Pache, produc un zâmbet, la Rabelais grotescul contemporan şochează şi subliniază încă o dată primitivismul în care trăim.
Câţi dintre noi am putea zâmbi când vedem o femeie a străzii făcând pipi pe iarbă, între maşini, pe stradă şi chiar lângă parcul unde se joacă cei mici? Râdem însă atunci când prindem un cetăţean turmentat certându-se cu gardul, cu trotuarul, cu legea gravitaţiei, Boc sau Băsescu.
Oricum, din fericire, ambele dimensiuni culturale recurente ale prezentului trezesc o stare. În cazul absurdului, raţiunea se anesteziază şi creierul refuză să comande trupului oreacţie adecvată situaţional. Am întâlnit din păcate (n.a. cea mai nocivă tară ereditară naţională) într-o notă a la Ionesco nimicul absolut. Adică un discurs de tip corporate în care mesajul era 0 din cauza unor elemente de genul "vom analiza", "sunt mai multe variante de rezolvare", "trebuie clarificat", "este una din problemele ce urmează a fi rezolvate în zilele următoare, săptămâna ce vine", "vom externaliza problema", "schimbăm abordarea pentru că asta nu e bună" etc. Genial! La sfârşitul discursului am inserat câteva întrebări pentru a mă edifica asupra faptului că mesajul meu a ajuns la receptor!
Încă o dată genial! Ajunsese, însă feedback-ul era o paradă de cuvinte în "managereză" (limbă pe care o înţeleg şi folosesc în capacitarea şi expunerea situaţiilor, problemelor şi implicit a soluţiilor) care driblau răspunsul şi evitau soluţia. Am înţeles că nu poate oferi nicio rezolvare la problema expusă şi că îşi justifică "acoperirea responsabilităţilor de serviciu" printr-un limbaj liniştitor prin tonul erudit care are un singur scop: să mascheze faptul că nu face nimic.
Genial! Şi pentru el viaţa merge mai departe, pentru că treburile pe care urma să le rezolve vor fi soluţionate de alţii... ca să fie bine.
O seară magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu