De fiecare dată când întorci capul atunci când vezi o nedreptate trebuie să ţi-l asumi. De fiecare dată când auzi că cineva îţi bârfeşte prietenul şi nu iei atitudine trebuie să ţi-l asumi. De fiecare dată când "soarta" îţi taie din leafă sau îţi încalcă un drept cnstituţional trebuie să ţi-l asumi.
Se numeşte Precedentul Periculos. Antidotul lui a fost descoperit de societatea americană şi a fost intitulat generic "eroul social". Adică cel care se implică orbeşte, ignorând riscurile, în salvarea aproapelui indiferent de circumstanţe. "Eroul social" este cel care este în stare să îşi piardă viaţa încercând să repare răul social, este cel care uită de spiritul de autoconservare atunci când vine vorba de viaţa aproapelui său nevinovat.
În România însă laşitatea a găsit supremul subterfugiu (n.a. îl aveam în sânge încă de acum o sută de ani): "să facă altul, de ce să risc eu... (n.a. aici intervin argumente de natură personală: am copii acasă, sunt încă tânăr, nu am niciun interes, de ce să ajut că pe mine nu mă ajută nimeni etc). Problemele individuale sunt cauzate de soartă şi caută fie o rezolvare providenţială (n.a. miracol), fie una impersonală (n.a. să facă altul primul şi mă bag şi eu...).
Precedentul periculos este exact atitudinea de pasivitate la o abatere gravă de la normele funcţionale ale societăţii. A nu interveni la un furt evident petrecut în piaţă, pe stradă, în autobuz este la fel de culpabil ca actul în sine. Dacă vezi hoţul furând şi taci eşti complice, indiferent de argumentele care te-au determinat să mimezi absenteismul. Fii sigur că vei avea parte de acelaşi tratament atunci când vei fi tu cel furat. Şi asta pentru că prin atitudinea ta ai instaurat dictatura... precedentului periculos.
O seară magică!
Se numeşte Precedentul Periculos. Antidotul lui a fost descoperit de societatea americană şi a fost intitulat generic "eroul social". Adică cel care se implică orbeşte, ignorând riscurile, în salvarea aproapelui indiferent de circumstanţe. "Eroul social" este cel care este în stare să îşi piardă viaţa încercând să repare răul social, este cel care uită de spiritul de autoconservare atunci când vine vorba de viaţa aproapelui său nevinovat.
În România însă laşitatea a găsit supremul subterfugiu (n.a. îl aveam în sânge încă de acum o sută de ani): "să facă altul, de ce să risc eu... (n.a. aici intervin argumente de natură personală: am copii acasă, sunt încă tânăr, nu am niciun interes, de ce să ajut că pe mine nu mă ajută nimeni etc). Problemele individuale sunt cauzate de soartă şi caută fie o rezolvare providenţială (n.a. miracol), fie una impersonală (n.a. să facă altul primul şi mă bag şi eu...).
Precedentul periculos este exact atitudinea de pasivitate la o abatere gravă de la normele funcţionale ale societăţii. A nu interveni la un furt evident petrecut în piaţă, pe stradă, în autobuz este la fel de culpabil ca actul în sine. Dacă vezi hoţul furând şi taci eşti complice, indiferent de argumentele care te-au determinat să mimezi absenteismul. Fii sigur că vei avea parte de acelaşi tratament atunci când vei fi tu cel furat. Şi asta pentru că prin atitudinea ta ai instaurat dictatura... precedentului periculos.
O seară magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu