Îmi amintesc cu drag de clasa a V-a când Diriga ne-a provocat să ne depunem candidatura pentru postul de şef de clasă. Era treabă serioasă pentru că mandatul ţinea 4 ani (până într-a 8-a). Condiţiile erau simple: candidatul trebuia să fie un exemplu pentru toată lumea, să aibă spirit de conducător (curajos, politicos, sigur pe el, diplomat), să fie prietenos cu clasa şi săritor la nevoie. Evident că a început lupta dintre gaşca fetelor (care avea mai multe voturi) şi gaşca băieţilor (care avea mai mulţi candidaţi). Diriga a mai pus o condiţie înainte de a începe campania electorală: candidatul trebuia să fie un performer desăvârşit şi un exemplu la învăţătură.Orice notă mică îl scotea din cursă.
Aşa ne-am suflecat mânecile şi ne-am pus pe treabă. Miţă avea un atu imens (fusese şef de detaşament în I-IV) şi experiență ca şef de clasă. Colegul Chiri la fel şi pe el îl mai ajuta şi fizicul impresionant. Eu mizam pe popularitate şi încercam să câştig din voturile fetelor (n-aveam nici o şansă pentru că fetele la vârsta aia sunt foarte unite când vine vorba de o cmpetiţie cu băieţii, dar îmi plăcea la nebunie să tachinez electoratul). Din partea fetelor Ionela, Maria, Ramona şi Anuşcoasa erau candidate serioase, iar la capitolul performanţe, descurajant de bine clasate în sondaje.
Eh, dar în orice competiţie fiecare trebuie să îşi joace şansa până la capăt şi să savureze din plin plăcerea concursului. Asta până într-o zi când am început lucrările. Convenisem de la bun început cu Diriga un lucru: notele de la chimie şi fizică să nu afecteze campania electorală a candidaţilor (pentru că le puteam declara de la bun început câştigătoare pe fete). Însă a venit o lucrare la română (punctul forte al meu şi al lui Miţă).
Trebuia să fie un zece din poigner trecut în palmares, dar... Nu ştiu ce mă apucă şi încep să şuşotesc cu Anuşcoasa de pe rândul de la geam. Şi pentru că Diriga era cu spatele, îi mai trimit şi un bileţel, care tangenţial avea o oarecare legătură cu lucrarea de control.
Eh, şi în momentul ăla norii s-au desfăcut şi zeci de tunete şi fulgere s-au abătut asupra clasei a V-a A, de la Şcoala Generală Numărul 8, Braşov. Evident, Diriga a fost blândă: 4 pentru amândoi şi eliminarea din campanie.
Era firesc pentru că în ciuda faptului că până atunci acumulasem cu toptanul 10 în catalog, incidentul avea o valoare simbolică puternică ce mă descalifica indiscutabil din postura de model pentru ceilalţi. Aşa că în cursă au rămas Mihăiţă, Chiri şi fetele. Apoi o lucrare la bio l-a faultat şi pe Miţă şi câştigători înaintea votului în căciula lui Paciogu au fost declaraţi Ionela şi Chiri.
Eh, dar pe partea organizatorică... tot banca a doua de pe centru (Miţă şi subsemnatul) a dat ora exactă la distracţii (cu sacrificiile de rigoare, pentru că glumele erau sancţionate aspru cu scoaterea la tablă a păcătosului şi evaluarea sa ad-hoc) şi tot minoritatea masculină a fost responsabilă cu fracturarea în mii de bucăţi a monotoniei şi evadarea din banalul cotidian (evadări pe care azi le numim amintiri).
PS: După ani şi ani, ne amintim năzdrăvăniile, ghiduşiile şi micile acte de rebeliune, nicidecum notele, laudele şi orele desfăşurate ca la carte.
Nimic din ce a fost normal nu rămâne amintire. Însă momentele când am luat decizii, am încălcat canoane şi norme ne-au făcut campioni. Iar rebeliunea noastră de atunci a devenit normă pentru alţii...
O zi magică!
Aşa ne-am suflecat mânecile şi ne-am pus pe treabă. Miţă avea un atu imens (fusese şef de detaşament în I-IV) şi experiență ca şef de clasă. Colegul Chiri la fel şi pe el îl mai ajuta şi fizicul impresionant. Eu mizam pe popularitate şi încercam să câştig din voturile fetelor (n-aveam nici o şansă pentru că fetele la vârsta aia sunt foarte unite când vine vorba de o cmpetiţie cu băieţii, dar îmi plăcea la nebunie să tachinez electoratul). Din partea fetelor Ionela, Maria, Ramona şi Anuşcoasa erau candidate serioase, iar la capitolul performanţe, descurajant de bine clasate în sondaje.
Eh, dar în orice competiţie fiecare trebuie să îşi joace şansa până la capăt şi să savureze din plin plăcerea concursului. Asta până într-o zi când am început lucrările. Convenisem de la bun început cu Diriga un lucru: notele de la chimie şi fizică să nu afecteze campania electorală a candidaţilor (pentru că le puteam declara de la bun început câştigătoare pe fete). Însă a venit o lucrare la română (punctul forte al meu şi al lui Miţă).
Trebuia să fie un zece din poigner trecut în palmares, dar... Nu ştiu ce mă apucă şi încep să şuşotesc cu Anuşcoasa de pe rândul de la geam. Şi pentru că Diriga era cu spatele, îi mai trimit şi un bileţel, care tangenţial avea o oarecare legătură cu lucrarea de control.
Eh, şi în momentul ăla norii s-au desfăcut şi zeci de tunete şi fulgere s-au abătut asupra clasei a V-a A, de la Şcoala Generală Numărul 8, Braşov. Evident, Diriga a fost blândă: 4 pentru amândoi şi eliminarea din campanie.
Era firesc pentru că în ciuda faptului că până atunci acumulasem cu toptanul 10 în catalog, incidentul avea o valoare simbolică puternică ce mă descalifica indiscutabil din postura de model pentru ceilalţi. Aşa că în cursă au rămas Mihăiţă, Chiri şi fetele. Apoi o lucrare la bio l-a faultat şi pe Miţă şi câştigători înaintea votului în căciula lui Paciogu au fost declaraţi Ionela şi Chiri.
Eh, dar pe partea organizatorică... tot banca a doua de pe centru (Miţă şi subsemnatul) a dat ora exactă la distracţii (cu sacrificiile de rigoare, pentru că glumele erau sancţionate aspru cu scoaterea la tablă a păcătosului şi evaluarea sa ad-hoc) şi tot minoritatea masculină a fost responsabilă cu fracturarea în mii de bucăţi a monotoniei şi evadarea din banalul cotidian (evadări pe care azi le numim amintiri).
PS: După ani şi ani, ne amintim năzdrăvăniile, ghiduşiile şi micile acte de rebeliune, nicidecum notele, laudele şi orele desfăşurate ca la carte.
Nimic din ce a fost normal nu rămâne amintire. Însă momentele când am luat decizii, am încălcat canoane şi norme ne-au făcut campioni. Iar rebeliunea noastră de atunci a devenit normă pentru alţii...
O zi magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu