De ceva vreme am început să am Flash-uri cultural-manageriale din realitatea imediată. Aşa se întâmplă că am asistat la o veritabilă lecţie de capitalism realizată "ad labam" gâştii cum s-ar spune: adică într-o gospodărie. Deci să luăm coteţul ca pe o structură corporatistă în care fiecare ştie clar ce are de făcut. Head Managerul administrează pe cap de lucrător remuneraţia (cu sau fără bonusuri, în funcţie de performanţele în câmpul muncii) sub forma primitivă de grăunţe, verdeaţă sau... (penalizări pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu) aşa zisa "te miri ce". Middle managerii (uşor de recunoscut după creasta proeminentă de nuanţă roşie, fără conotaţii politice) gestionează procesul de producţie. Mai încalecă din când în când câte o lucrătoare (deh, aşa e în fişa postului) dacă nu face ouă suficiente, mai dă cu pliscul în capul unei cotcodacăriţe emo sau mai rebele aducând-o în cuibar (pe făgaşul liniei de producţie) şi au grijă ca nimeni să nu se atingă de oamenii din subordine.
În esenţă lucrurile se desfăşoară cât se poate de armonios. Angajaţii îşi fac treaba, seara head managerul recoltează marfa şi felicită cu o privire găina productivă. Leafa merge, ouăle se strâng. Eh, într-o bună zi middle managerul se pune cu pliscul ascuţit pe capul unei pestriţe derutate. Gospodina îl zgorneşte reamintindu-i că în coteţul ei există un regulament de ordine interioară şi că acesta trebuie respectat. În caz contrar demisia se consfinţeşte cu o ciorbă acră, cu borş.
Cocoşul-manager înţelege riscul şi vrea să îşi păstreze scaunul. O lasă în pace. Seara gospodina-şef descoperă o producţie modestă. Evident, vinovat pare să fie middle managerul, care trece indiscutabil pe lista de restructurări (şi aşa vin musafiri şi cineva din corporaţie trebuie să intre în meniu). A doua zi admonestarea se repetă. Producţia scade simţitor: de la un ou lipsă, absentează alte trei. În coteţ acelaşi număr de lucrătoare. Are loc o şedinţă de board. "Femeie, faci ce te taie capul, numa' nu tăia cocoşul", zice şeful şefei.
Încep inspecţiile. Ccoşul continuă să o admonesteze pe pestriţă. Conform raportului de activitate prezentat Head Managerului, timp de două zile pestriţa nu a vizitat deloc cuibarul. Mai mult decât atât. A înhăitat la o îmbuibare excesivă cu grăunţe alte trei surate care până atunci dăduseră un randament admirabil. Cum orice anchetă internă durează o săptămână (o lună în timpi omeneşti), rezultatul a întârziat să apară. Aşa se face că pestriţa a organizat un sindicat cotcodăcesc şi s-a pus pe proteste.
Şi pentru că a simţit monitorizarea workflow-ului din întreprindere le-a învăţat pe dolofanele din subordine să cotcodăcească precum harnicele care tocmai făcuseră ouă şi ieşeau din cuibar. Eh, şi cum frica de restructurare le îndeamnă la lucruri supraomeneşti, dolofanele cotcodăceau mai abitir ca lucrătoarele. Evident, cocoşul spărgea greva instantaneu, dar să ouă în locul lor nu putea. Sărmanul ştia că una dintre gălăgioase va deveni muză gastronomică pentru următoarea zeamă şi încerca să salveze aplicându-i cioc după cioc în cap. Mai mult decât atât. Se prostitua călcându-le peste program pe pufoasele care nu mai dădeau randament. Nimic. Flama revoluţionară cuprinsese coteţul. Iar producţia scăzuse la cote alarmante.
Până într-o zi când head managerul a intrat în coteţ înainte să arunce grăunţele cu un soi de document oficial, întruchipat primitv sub formă de cuţit. Pestriţa a încercat să cotcodăcească în stilul "Fă! Abia am făcut un ou!". În zadar. A vrut să fugă. Degeaba. Copanele subţiri au cedat sub greutatea kilogramelor în plus.
A demisionat sub privirile îngrozite ale suratelor din sindicat. Mirosul ciorbei le-a readus pofta dolofanelor de ouat şi producţia şi-a revenit. Cocoşul a fluturat din aripi şi în board s-a auzit: "Ţi-am zis io să nu tai cocoşul? Uite ce bine le merge".
Morala: gospodina nu o să taie niciodată campioanele şi campionii pe linie de producţie.
O zi magică!
În esenţă lucrurile se desfăşoară cât se poate de armonios. Angajaţii îşi fac treaba, seara head managerul recoltează marfa şi felicită cu o privire găina productivă. Leafa merge, ouăle se strâng. Eh, într-o bună zi middle managerul se pune cu pliscul ascuţit pe capul unei pestriţe derutate. Gospodina îl zgorneşte reamintindu-i că în coteţul ei există un regulament de ordine interioară şi că acesta trebuie respectat. În caz contrar demisia se consfinţeşte cu o ciorbă acră, cu borş.
Cocoşul-manager înţelege riscul şi vrea să îşi păstreze scaunul. O lasă în pace. Seara gospodina-şef descoperă o producţie modestă. Evident, vinovat pare să fie middle managerul, care trece indiscutabil pe lista de restructurări (şi aşa vin musafiri şi cineva din corporaţie trebuie să intre în meniu). A doua zi admonestarea se repetă. Producţia scade simţitor: de la un ou lipsă, absentează alte trei. În coteţ acelaşi număr de lucrătoare. Are loc o şedinţă de board. "Femeie, faci ce te taie capul, numa' nu tăia cocoşul", zice şeful şefei.
Încep inspecţiile. Ccoşul continuă să o admonesteze pe pestriţă. Conform raportului de activitate prezentat Head Managerului, timp de două zile pestriţa nu a vizitat deloc cuibarul. Mai mult decât atât. A înhăitat la o îmbuibare excesivă cu grăunţe alte trei surate care până atunci dăduseră un randament admirabil. Cum orice anchetă internă durează o săptămână (o lună în timpi omeneşti), rezultatul a întârziat să apară. Aşa se face că pestriţa a organizat un sindicat cotcodăcesc şi s-a pus pe proteste.
Şi pentru că a simţit monitorizarea workflow-ului din întreprindere le-a învăţat pe dolofanele din subordine să cotcodăcească precum harnicele care tocmai făcuseră ouă şi ieşeau din cuibar. Eh, şi cum frica de restructurare le îndeamnă la lucruri supraomeneşti, dolofanele cotcodăceau mai abitir ca lucrătoarele. Evident, cocoşul spărgea greva instantaneu, dar să ouă în locul lor nu putea. Sărmanul ştia că una dintre gălăgioase va deveni muză gastronomică pentru următoarea zeamă şi încerca să salveze aplicându-i cioc după cioc în cap. Mai mult decât atât. Se prostitua călcându-le peste program pe pufoasele care nu mai dădeau randament. Nimic. Flama revoluţionară cuprinsese coteţul. Iar producţia scăzuse la cote alarmante.
Până într-o zi când head managerul a intrat în coteţ înainte să arunce grăunţele cu un soi de document oficial, întruchipat primitv sub formă de cuţit. Pestriţa a încercat să cotcodăcească în stilul "Fă! Abia am făcut un ou!". În zadar. A vrut să fugă. Degeaba. Copanele subţiri au cedat sub greutatea kilogramelor în plus.
A demisionat sub privirile îngrozite ale suratelor din sindicat. Mirosul ciorbei le-a readus pofta dolofanelor de ouat şi producţia şi-a revenit. Cocoşul a fluturat din aripi şi în board s-a auzit: "Ţi-am zis io să nu tai cocoşul? Uite ce bine le merge".
Morala: gospodina nu o să taie niciodată campioanele şi campionii pe linie de producţie.
O zi magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu