Pe timp de iarnă şi fotbalul devine sport extrem

Îmi aduc aminte cu drag de copilărie. Fiecare dintre noi, din gaşcă a avut parte de "prietenul ungur de pe scară". Babu l-a avut pe Işti, Miţă pe Elut, Tzache pe Blanca şi fratele ei, Niggerul asemenea, eu pe Ghiusi şi pe Istvan (care mi-a băgat la un moment dat minţile în cap cu o bucată de asfalt). Miţă l-a pus pe Elut să îi traducă hitul de pe atunci al trupei "Ace of Base" - All that she wants. Babu râdea de Işti când spunea în loc de "Son of a beach" - Savănăbici! (citat din Romanul Gaşca II)

Ce amintiri! Şi fotbalul pe maidan era singura competiţie în care ne plăcea să nu câştigăm pentru că prietenii noştri ar fi luat-o personal şi s-ar fi supărat. Iarna însă spectacolul fotbalistic era complet diferit. Veneau şi fete să ne vadă. Şi de aceea trebuia să fie un spectacol deplin pentru ele. Numai că nu ştiam ce vor fetele. Şi atunci ne imaginam. Eu făceam plonjoane prin alunecare, Babu dribla pe loc, Sebanu dribla în viteză şi centra din alunecare, Miţă plonja la cap, Niggeru făcea echilibristică driblând într-un picior, Colonelul săgeta în viteză terenul pasând impecabil in extremis direct în atac. Pentru noi jocul (n.a. se juca tot pe goluri) însemna momentul de spectacol. Impresia artistică. Irepetabilul şi surprinzătorul element care făcea ca după încheierea meciului să se nască poveşti. Uite aşa descopeream că golul dat de Miţă fusese din pasa la sacrificiu a lui Sebanu, care primise mingea geanial pasată de Colonelu', care o primise la rândul lui de la Ursanu', care o recuperase de la Babu care îl ajutase pe Nigger să deposedeze un adversar, care rămăsese singur cu Ţache în apărare.

O echipă care îşi arăta vânătăile după meci. Şi vânătăile deveneau medalii şi probe ale dăruirii în teren (citat Vasile Soporan).

Văzut din afară meciul era unul plictisitor. Iar prietenii noştri ar fi vrut să ne înlocuiască să ne arate că sunt mai buni. Însă nu erau. De ce?

Pentru că meciul lor... nu avea poveste. Jocul lor ori era simplă statistică ori gimnastică în aer liber încununată cu goluri, pe alocuri.

P.S. Apropo de poveşti... Cine a aterizat magistral direct cu faţa pe bara transversală a porţii încercând să recupereze mingea blocată pe acoperişul din curtea şcolii generale numărul 8 din Braşov? Răspuns: Mihăiţă. Cine juca în ciocate (n.a. deşi alunecau îngrozitor) pe zăpadă? Răspuns: Sebanu. Cine degaja mingea de stătea în aer o juma de oră? Răspuns: Ţache. Cine discuta o fază în continuu în timp ce meciul era în plină desfăşurare? Răspuns: Colonelul. Cine dribla în continuu, supărat că nu a primit pasă acum un sfert de oră? Răspuns: Babu. Cine dribla de dragul driblingului şi uita că trebuie să dea pasă? Răspuns: Ursanu. Cine nu stătea la locul potrivit dar apărea din senin în faţa adversarului? Răspuns: Niggerul...

O seară magică!