Când eşti mic de statură, răsăritul de soare este, poate, cea mai mare provocare a vieţii tale. Şi asta pentru că de la nivelul ierbii, astrul ceresc pare deja pe cer chiar şi atunci când dă să iasă din mare.
M-am uitat stupefiat în ultimele zile la discursul incoerent, ilogic, lozincard, stresat şi artificial al unui şef de guvern, pus în situaţia să execute ceva dictat de sus. Lăsând la o parte faptul că marile reforme naţionale s-au insinuat discursiv în timpul unei teleconferinţe cu (ha!) prefecţii, miicimea viziunii m-a înfiorat îngrozitor. Pentru un om atât de mare istoria e o coală albă pe care se scriu litere, nu un fenomen fatalist şi o corvoadă de executant tacit al unor ordine.
Eh, dar după ce i-a erijat pe prefecţi (Ha! Ha! şi Ngî! Ngî!) în vajnici luptători împotriva drogurilor etnobotanice (fără a avea ÎNCĂ o lege care să legitimeze acţiunile lor) şi le-a trasat coordonate de execuţie "extrem de clare", cu deranj maxim instituţional (poliţie, mediu, inspectori de la Fisc etc), de CONTROL... şi atât, Omul Mare şi-a făcut ieşirea din scenă într-un mare fel: Codul Muncii.
Şi cum nimeni nu înţelege nimic din prima variantă a discursului unui Om Mare de talia şefului de guvern (asta pentru că au gândirea complicată, stufoasă şi împănată cu viziuni conceptuale), a fost nevoie de "dezbateri publice" la TV. S-au extras câteva idei (relativ coerente) şi s-au analizat într-un registru apocaliptic, deşănţat populist şi extrem de victimar. A doua zi, discursul către prefecţi s-a mutat la amvon în faţa unei păduri de microfoane. A revenit Codul Muncii pe tapet, cu mici nuanţări de bun gust (eh! dacă foloseşti prea mult metafore dai în diabet).
"Puşcăria pentru angajatorii care încurajează munca la negru" a devenit "sancţiune drastică şi chiar penală". Iar "contractul pe perioadă determinată" (această veritabilă baghetă magică ce va resuscita economia printr-un simplu bling!) a fost mult mai clar expus.
De ce e bun Noul Cod al Muncii? (ce a înţeles elevul de clasa a IX-a)
- aduce mulţi bani la buget (se plătesc contribuţiile pentru ajutoare sociale, pensii etc) - eh, aici Omul Mare a omis intenţionat sănătatea (pentru că are un alt plan, cu asiguratori privaţi. Eh, dar asta o să fie o surpriză un pic mai încolo. Doar nu le vreţi şi voi pe toate deodată. Ştiţi cum e şi cu minunile astea: dacă faci miracole la foc continuu lumea nu mai apreciază efortul la justa valoare şi consideră extraordinarul un mod de viaţă normal. Ceea ce nu e bine)
- (şi asta e foarte tare!) îi ajută pe antreprenorii care accesează fonduri europene (n.a. pe termen de 3 ani) să aibă cu cine şi pe ce să pape banii. Am fost un pic maliţios? Deloc. Şi explic de ce:
Fondurile europene sunt în viziunea mea, impulsuri financiare nerambursabile pentru întreprinzători. În momentul în care accesezi astfel de fonduri scopul tău ca antreprenor este să dezvolţi un business care să dureze şi să se dezvolte. Nimeni nu zice că "are termen de valabilitate 3 ani". Dacă eşti "om mărunt" şi vrei să te căpătuieşti rapid dând tunuri "pă proiecte europene" că mai mult nu poţi, iar mintea ta nu concepe, atunci Noul Cod al Muncii este bine venit.
Problema este că în cazul unei astfel de mentalităţi, UE ar trebui să fie mai selectivă şi să nu acorde banii. Dacă business planul bate doar pe trei ani şi nu concepe dezvoltarea pe încă 5, este un deranj inutil. E o afacere moartă din faşă, iar oamenii angajaţi pe perioadă determinată nişte vectori statistici care să forţeze mâna creditorului la scadenţă.
OK. Asta a fost mentalitatea caricaturilor antreprenoriale conduse magistral de Omul Mare.
Să revenim un pic la Codul Muncii şi ministerul de Resort.
Că Codul Muncii este "bagheta magică de ieşire din criză" (care oricum NU mai există datorită PDL; HA! extrem de logic nu?) este indubitabil. Să vă explic de ce, deşi este un mare secret pentru că.... asta i-a spus (în mod sigur) CINEVA de Foarte Sus Omului Mare înainte să aibă discursul de duminică.
"Sunt bani cu nemiluita la Uniune şi noi ne plângem că nu avem bani! Ia fă bine şi pune-i pă ăia care au cu ce să îşi regătească nişte proiecte să încaseze nişte bani de la UE. Banii ăştia intră în ţară şi trebuie să ajungă la buget. Cum? Prin plata salariilor, mă! Ngî! Trebuie să mă gândesc eu la toate... Ce dacă durează doar trei ani finanţarea şi dup-aia poate tre' să îi dăm înapoi, că unii n-au fost în stare să facă business! E bine că ne merge trei ani. Şi gândeşte-te câţi şomeri o să se angajeze în cadrul proiectele astea europene. Zeci de mii de oameni, poate sute de mii. Se reduce aşa rata şomajului în mai puţin de un an, la fix pentru campanie... Şi, bă, dacă primarii din sate nu au bani la buget să înceapă proiectele zi-le să facă un credit la bancă. Ce-i mare lucru? Spune-le la televizor că statul le garantează 300 de milioane de euro şi gata, o să se ducă primarii o să vezi, că şi la ei începe campania. Uite, bă, tot io te-am scos şi din criză..."
P.S. Un Cod al Muncii digerabil, că util nu prea e.
O zi magică!
M-am uitat stupefiat în ultimele zile la discursul incoerent, ilogic, lozincard, stresat şi artificial al unui şef de guvern, pus în situaţia să execute ceva dictat de sus. Lăsând la o parte faptul că marile reforme naţionale s-au insinuat discursiv în timpul unei teleconferinţe cu (ha!) prefecţii, miicimea viziunii m-a înfiorat îngrozitor. Pentru un om atât de mare istoria e o coală albă pe care se scriu litere, nu un fenomen fatalist şi o corvoadă de executant tacit al unor ordine.
Eh, dar după ce i-a erijat pe prefecţi (Ha! Ha! şi Ngî! Ngî!) în vajnici luptători împotriva drogurilor etnobotanice (fără a avea ÎNCĂ o lege care să legitimeze acţiunile lor) şi le-a trasat coordonate de execuţie "extrem de clare", cu deranj maxim instituţional (poliţie, mediu, inspectori de la Fisc etc), de CONTROL... şi atât, Omul Mare şi-a făcut ieşirea din scenă într-un mare fel: Codul Muncii.
Şi cum nimeni nu înţelege nimic din prima variantă a discursului unui Om Mare de talia şefului de guvern (asta pentru că au gândirea complicată, stufoasă şi împănată cu viziuni conceptuale), a fost nevoie de "dezbateri publice" la TV. S-au extras câteva idei (relativ coerente) şi s-au analizat într-un registru apocaliptic, deşănţat populist şi extrem de victimar. A doua zi, discursul către prefecţi s-a mutat la amvon în faţa unei păduri de microfoane. A revenit Codul Muncii pe tapet, cu mici nuanţări de bun gust (eh! dacă foloseşti prea mult metafore dai în diabet).
"Puşcăria pentru angajatorii care încurajează munca la negru" a devenit "sancţiune drastică şi chiar penală". Iar "contractul pe perioadă determinată" (această veritabilă baghetă magică ce va resuscita economia printr-un simplu bling!) a fost mult mai clar expus.
De ce e bun Noul Cod al Muncii? (ce a înţeles elevul de clasa a IX-a)
- aduce mulţi bani la buget (se plătesc contribuţiile pentru ajutoare sociale, pensii etc) - eh, aici Omul Mare a omis intenţionat sănătatea (pentru că are un alt plan, cu asiguratori privaţi. Eh, dar asta o să fie o surpriză un pic mai încolo. Doar nu le vreţi şi voi pe toate deodată. Ştiţi cum e şi cu minunile astea: dacă faci miracole la foc continuu lumea nu mai apreciază efortul la justa valoare şi consideră extraordinarul un mod de viaţă normal. Ceea ce nu e bine)
- (şi asta e foarte tare!) îi ajută pe antreprenorii care accesează fonduri europene (n.a. pe termen de 3 ani) să aibă cu cine şi pe ce să pape banii. Am fost un pic maliţios? Deloc. Şi explic de ce:
Fondurile europene sunt în viziunea mea, impulsuri financiare nerambursabile pentru întreprinzători. În momentul în care accesezi astfel de fonduri scopul tău ca antreprenor este să dezvolţi un business care să dureze şi să se dezvolte. Nimeni nu zice că "are termen de valabilitate 3 ani". Dacă eşti "om mărunt" şi vrei să te căpătuieşti rapid dând tunuri "pă proiecte europene" că mai mult nu poţi, iar mintea ta nu concepe, atunci Noul Cod al Muncii este bine venit.
Problema este că în cazul unei astfel de mentalităţi, UE ar trebui să fie mai selectivă şi să nu acorde banii. Dacă business planul bate doar pe trei ani şi nu concepe dezvoltarea pe încă 5, este un deranj inutil. E o afacere moartă din faşă, iar oamenii angajaţi pe perioadă determinată nişte vectori statistici care să forţeze mâna creditorului la scadenţă.
OK. Asta a fost mentalitatea caricaturilor antreprenoriale conduse magistral de Omul Mare.
Să revenim un pic la Codul Muncii şi ministerul de Resort.
Că Codul Muncii este "bagheta magică de ieşire din criză" (care oricum NU mai există datorită PDL; HA! extrem de logic nu?) este indubitabil. Să vă explic de ce, deşi este un mare secret pentru că.... asta i-a spus (în mod sigur) CINEVA de Foarte Sus Omului Mare înainte să aibă discursul de duminică.
"Sunt bani cu nemiluita la Uniune şi noi ne plângem că nu avem bani! Ia fă bine şi pune-i pă ăia care au cu ce să îşi regătească nişte proiecte să încaseze nişte bani de la UE. Banii ăştia intră în ţară şi trebuie să ajungă la buget. Cum? Prin plata salariilor, mă! Ngî! Trebuie să mă gândesc eu la toate... Ce dacă durează doar trei ani finanţarea şi dup-aia poate tre' să îi dăm înapoi, că unii n-au fost în stare să facă business! E bine că ne merge trei ani. Şi gândeşte-te câţi şomeri o să se angajeze în cadrul proiectele astea europene. Zeci de mii de oameni, poate sute de mii. Se reduce aşa rata şomajului în mai puţin de un an, la fix pentru campanie... Şi, bă, dacă primarii din sate nu au bani la buget să înceapă proiectele zi-le să facă un credit la bancă. Ce-i mare lucru? Spune-le la televizor că statul le garantează 300 de milioane de euro şi gata, o să se ducă primarii o să vezi, că şi la ei începe campania. Uite, bă, tot io te-am scos şi din criză..."
P.S. Un Cod al Muncii digerabil, că util nu prea e.
O zi magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu