Fiecare manager îşi doreşte ca subalternii să fie sub-ordonaţi, disciplinaţi şi "executivi" (în sensul actant al termenului). Până aici totul este normal. Problema este extrem de simplă. Se reduce la o singură dimensiune "management corporate creation".
Pentru a impune un nou sistem, o nouă organigramă funcţională este nevoie de haos. Trebuie să distrugi din temelii ordinea preexistentă, cu întreg arsenalul ei de valori şi principii. Este normal. Este o abordare "manieristă" (Gerard Genette) care presupune desfiinţarea până la disoluţie a canonului deja existent în cultura corporate.
Problema este că atunci când haosul tinde să se generalizeze în societatea corporate se dezvoltă secvenţial forţe centrifuge şi centripete care coagulează şi dezbină totodată "organonul funcţional".
Orientarea întregului sistem pe o nouă filosofie funcţională de tip corporate presupune o presiune managerială puternică exercitată din punct de vedere profesional asupra fiecărui individ de către lider. Presiunea elimină balastul canoanelor anterioare lăsând locul unei noi optici funcţionale.
Problema unei astfel de abordări directe de "re-assembling" este chiar disoluţia integrală a "creaţiei manageriale individuale". Şi logica este simplă (n.a. lăsând la o parte vechiul dicton antic inter armae silent musae): în lipsa unui punct solid nu poţi răsturna Universul.
Rezultatul final poate fi o masă amorfă, uniformă de executanţi a unor ordine. Atât. Creaţia individuală se reduce la 0 şi implicit evoluţia corporate încetează.
O seară magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu