De ce Romanul Gaşca?

Înainte de a fi oameni am fost prietenii cuiva, cândva. Atunci când prietenia transcende vârste, episoade existenţiale, devine tobogan al devenirii fiecăruia dintre noi şi dezvoltă legături sufleteşti atât de adânci încât devin definitorii pentru propria fiinţă, poţi vorbi de gaşcă. Babu, Miţă, Colonelu, Ţache, Sebanu, Nieggerul, Rasheed, Florinauzăn, Basil sunt oamenii care mă definesc pe mine şi generaţia din Romanul Gaşca. Ei sunt Gaşca. Şi Gaşca s-a textualizat devenind roman.
De ce Romanul Gaşca a devenit exhaustiv şi tranşează inclusiv subiecte socio-culturale manageriale? Pentru că sentimentul de solidaritate de echipă campioană, de trend setteri în materie de sentimente sincere şi viziune creativă a adăugat în nucleul tare al găştii noi şi noi prieteni. Astfel Gaşca a devenit mai mult un concept, un modus vivendi al unor tineri care au ştiut întotdeauna să spună "nu" la momentul oportun. Gaşca înseamnă drumul înainte şi paşi siguri (fără compromisuri) spre viitor. Mihăiţă a avut o vorbă memorabilă la unul din revelioanele petrecute împreună: "dacă nu ai peste 1,90 metri nu ai ce căuta în NBA, Gaşca este NBA şi tu nu ai peste 1,90"... Şi aşa a fost. Fata respectivă nu a intrat în NBA, chiar dacă avea pile în comisia de arbitrii şi la federaţie. Şi chiar dacă ar fi intrat, nicio echipă nu ar fi acceptat-o şi nici un om nu i-ar fi dat pasă...
Şi asta pentru că nu se adecva profilului Găştii... Era prea individualistă.
O seară magică!
P.S. Cu dor Ursanu...!