Nenea Iancu este mai autentic ca niciodată în aceste momente de "fandacsie rivuluţionară". De la cetăţeni turmentaţi până la "garconi imbecili" (în sensul pozitiv al termenuui, evident) le vezi pe toate. Vreau să enumăr trei categorii incontestabile de profesionişti veritabili din trei domenii de activitate diferite. Lectură plăcută, sunt delicioşi:
Tanti Roza.
Tanti Roza lucrează în învăţământ. De dimineaţa până seara. Nu îşi vede capul de treabă pentru că, ştim şi noi, "munca cu copiii" e lucrul dracului. Unul aruncă guma pe jos, altul se înghionteşte, altul ţipă, un ul tropăie cu bocancii plini de noroi şi câte şi mai câte alte năzdrăvănii nu mai "fac copiii la şcoală". Dar ea, cu o răbdare titanică nu îi lasă "aşa de capul lor". Uneori îi mai altoieşte dacă nu îşi fac tema la "geoglometrie sau botanică" şi le explică sec "dacă vreţi să ajungeţi oameni mari puneţi burta pe carte nu vă prostiţi". Şi copiii o ascultă. Dacă e cazul stă şi după program să îi ajute pe copii. Deh, "şcoala de azi e mai grea ca pe vremea ei şi e nevoie de a-pofundare". Nu pleacă acasă decât când ştie că "s-a prins învăţătura de pramatii". Întrebată ce predă, Tanti Roza zâmbeşte larg cu o strungăreaţă generoasă, întreruptă accidental de câte un dinte care o ajută să să puncteze cu precipitaţii "SSSSî-ul": "Sunt responsabilă cu curăţenia la licio. Dacă n-aş fi io, n-ar mai învăţa nimeni nimic".
Şi are dreptate.
Nea Costel
Nea Costel este propriul lui şef. Adică "lui nu îi spune nimeni ce să facă". Şi face totul perfect. Are afacerea lui şi nu depinde de nimeni. Chiar şi şefii lui îi cer părerea şi de fiecare dată îi lasă cu gura căscată pentru că ştie şi niţel "miniejment". Colegii ascultă de el pentru că sunt păţiţi. "Dacă Nea Costel e supărat, roata nu se-vârte şi nici apa nu curge". Aşa că au grijă să îi asigure condiţiile ideale de lucru. Mai aduc o ţuiculiţă, mai un vinişor, mai un trăscău, ceva întăritor că fără Nea Costel nu se poate. Dacă pleacă el din construcţii nu se mai ridică niciun bloc şi nu se mai face niciun drum în toată ţara asta. Întrebat cu se ocupă, Nea Costel îşi clăteşte gura cu nişte ţuică şi dând capul pe spate zice ferm: "manipulator utilaje grele. E lucru' dracului dom'le, nu se bagă nimeni pă treaba mea că e lucrare fină".
Şi are dreptate.
Ţaţa Tina
Ţaţa Tine, după cum o alintă prietenele este medicinistă. Adică a lucrat în spital. E foarte greu să munceşti cu bolnavii. Ai o răspundere foarte mare "pă cap". "Moare omu' şi îl plăteşti de nou. Nu te joci când e vorba de viaţa omului", ne-a povestit Tanti Tina. Mai demult, acum vreo doi-trei ani, a avut un pacient care "lua numai de la ea din mână, personal, medicamentele". Dacă nu era ea acolo, murea omu'. Între timp a murit, dar nu din cauza ei. S-a aruncat de pe acoperiş... că "aşa i-a fost soarta". Nu a fost vina ei că "la soartă nu au inventat ăştia medicamente să o vindece". Întrebată ce specializare a avut ca doctor, Ţaţa Tina zâmbeşte larg şi soarbe delicat din cafeluţă: "am fost portar la spitalul de nebuni şi mă respectau toţi pacienţii. Numai de la mine luau buline".
Şi are dreptate.
O zi magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu