 |
| Orice abatere de la regulă, instituie o alta |
Din păcate de la bătrânul Dimitrie Cantemir încoace nu s-a schimbat mare lucru în gândirea noastră naţională (văzută ca şi organon conceptual unitar). A fi român este sinonim cu acceptarea unui handicap spiritual şi cultural faţă de occidentul (etern) emancipat şi cosmopolit. Mă uitam cu simpatie în principalele noastre domenii de activitate creativă şi am descoperit descoperit cu stupoare reţete deja funcţionale (sau mai rău, depăşite) pe plan extern. Platforma de învăţământ (Ha!), reţeta cu păpuşi handicapate, sistemul de predare interdisciplinar etc. În televiziune sau publicistică lucrurile stau şi mai rău. Din dorinţa de a face bani rapid şi sigur sunt implementate reţete funcţionale de afară (România are talent - UK got talent, US got talent, Schezia parte - Cârcotaşii, Quest VIP - vedete puse la încercare etc). În presa scrisă, coordonatele funcţionale ale speciei sunt condiţionate de inserturi paradigmatice şi conceptuale implementate din reţete exterioare. La fel au fost şi Semănătorul, Evenimentul Zilei şi Manifest la vremea respectivă (presioada ante şi interbelică).
Toate mimetice. Spiritul naţional a fost şi este o struţocămilă grobiană care urlă într-un acces identitar. Mă uitam cât de simplu adaptăm idei, concepte, know how extern şi refuzăm sec producţii autohtone. Creaţiile literare de succes (Sandra Brown, Dan Brown etc) sunt invitaţii pentru intelighenţia autohtonă la palimpsest, ci nu la creaţie.
Sper ca într-o bună zi creatorii să uite fascinaţia exteriorului, să demonteze supremaţia ideii publicate într-un ziar extern şi să se bucure de clipa în care exteriorul se va uita înspre România i va importa masiv idei originale. Aşa cum a fost cu proiectul "Rabla" (de exemplu)...
O zi magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu