O cutumă naţională a incapacităţii este salariul. Munceşti mai mult nu pentru că îţi place ceea ce faci şi vrei să fii cel mai bun, ci pentru că eşti foarte bine plătit. Prejudecăţi specifice generaţiei "geronto" care stă la coadă la Sana. Şi totuşi răutatea generaţiei trecute există încă printre noi. Eşti o problemă dacă te implici şi rezolvi probleme pe care alţii nu le pot rezolva. Aici e simplu. Cine l-a iubit vreodată pe tocilarul clasei care salva întreaga naţiune la tezele de tristă amintire? Nimeni. Eşti de neînţeles pentru că refuzi să fii răutăcios şi să bârfeşti precum căţeii care latră de la distanţă în speranţa că strachina le va fi umplută cu mai multe grăunţe de data asta. Eşti de neînţeles pentru că nu pleci urechea la josnicia din jur şi nu te perverteşti mânjind cu noroi colegii din echipă.
Eşti o problemă pentru că exişti şi asta ar trebui să îţi dea încredere. Un lucru e clar: pe poteca pe care mergi nu este loc de două persoane. Cert e că la începutul drumului este coadă, numai că bârfa şi cârcoteala îi împiedică să hotărască cine porneşte primul.
Între timp, noi, echipa campioană mergem mai departe şi nu uităm esenţialul: să fim cei mai buni indiferent de provocarea care ni se iveşte în cale. Restul lumii... îşi iroseşte energia studiind ce fac învingătorii în loc să intre în competiţie cu ei. Că aşa e în România neocomunisto-capitalistă. (prefixul vine istoric, conceptul sincronic internaţional)
Niciodată secunda următoare nu e dictată de minge, ci de tine |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu