Absolut orice domeniu de activitate uman se reduce sine qua non la un incipit in nucae. Adică la molecula generatoare de energie ce coagulează întreg sistemul organizatoric universal. Asemeni paradigmei filosofice fenomenologice, sistema organizatorcă de tip managerial-corporatist se reduce indisolubil la un nucae primordial care direcţionează evolutiv/involutiv trendul global al întregii mişcări numite generic business.
În contextul în care core incipit (care de cele mai multe ori este sinteza angajatului perfect - viziune generică - sau cel puţin reductio laboris ex nihilo, accepţie managerială de tip funky business) evadează din sistem, acesta necesită o reconfigurare rapidă şi eficientă. Evadarea din sistem a unui element de tip core este cauzată de cele mai multe ori de elemente de ordin imediat (financiar, personal sau pur şi simplu paradigmatic - adică absenţa provocărilor corporatiste simptomatic mobilizatoare) produce un dezechilibru. Acesta înseamnă pierderi financiare şi chiar de-coagulări sistemice. Revenirea presupune indisolubil detectarea unui alt core, în jurul căruia să fie reconfigurat sistemul.
Problema societăţilor în tranziţie este tocmai disoluţia core-individual. De aceea la nivel managerial România suferă încă de mimetism simptomatic. De gestul reflex reprezentat de implementarea unor structuri funcţionale la nivel mondial în locul sedimentării unor strategii, viziuni şi chiar filosofii manageriale autohtone.
Este firesc pentru orice individ care sintetizează trendul epocii sale (după cum spuneau marii gânditori paşoptişti) să caute noi provocări intelectuale şi implicit materiale. Viaţa nu înseamnă România, atâta timp cât viziunea şi ideea sunt convertibile în concepte managerial-funcţionale. De aceea mă uit cu simpatie la ţara în care m-am născut şi înţeleg acum, la treizeci şi un pic de ani, de ce în ultimele secole a importat gândire occidentală în loc să exploateze filonul originar. E simplu: genialitatea ideilor vine (pentru români) exclusiv de afară. Nimic din ce a generat filonul identitar românesc nu a fost bun decât după ce a primit confirmarea străinătăţii (vezi Cioran, Ionesco, Eliade, Culianu, Goma etc).
Ador sentimentul disoluţiei tarelor identitare româneşti. Şi mă amuz atunci când ne îmbărbătăm cu lozincardisme patriotice care, cernute prin sita raţiunii, devin apă rece şi limpede de pârâu.
O seară magică!
P.S: Managementul este un concept care începe cu tine. Nu poţi fi un bun manager dacă nu te stăpâneşti în primul rând pe tine, care întreprindere generatoare de energii. Odată ce te stăpâneşti, e simplu, drumul tău devine unul ascendent... Nu se poate altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu