Chaos marketing

Scuze pentru că nu am mai scris nimic. Am savurat pe îndelete un spectacol uman incredibil în acest interval. Alienarea profundă a fiinţei interioare a fiecăruia dintre noi s-a produs necondiţionat ca urmare a unei propagande retarde şi desuete (n.a. dacă ar fi să ne comparăm în materie de strategii propagandistice probabil că ne-am situa undeva în perioada interbelică; pentru că în timpul celui de al doilea Război Mondial atât Rusia cât şi Germania foloseau deja paradigme persuasive avansate şi deloc recurente tematic). Suntem "crizaţi" la nivel naţional şi asta e incredibil de amuzant.
Poate suna şocant că este amuzant având în vedere logica "publică". Decupând însă individul şi localizându-l singur în propria lui viaţă, stăpân pe propriul destin şi liber să adopte orice decizie personală drept ideal personal, întreaga criză este hilară. Repet un dicton personal: viaţa e cum şi-o face fiecare, nu cum i-o fac alţii. Sau noi facem lucrurile să se întâmple, nu invers. Îmbrăţişarea fatalismului se învecinează cu abandonul luptei (n.a. vieţii). Suntem o ţară de victime şi ne place al naibii de mult să ne plângem de milă.
Ştiu 25%, 16,5% şi 15% ne-au fost căsăpiţi dictatorial din veniturile noastre lunare. Munca fiecăruia nu s-a redus sub nicio formă cu aceleaşi procente (n.a. pensionarii nu intră aici în discuţie pentru că în cazul lor statul ar intra sub incidenţa cudului penal sub acuzaţia de furt). Dar aşa cum nici pe vremea naţionalizărilor din anii '50 nu s-a răsculat nimeni, nici acum nu s-a întâmplat nimic. Şi vorba aceea... prostul plăteşte. Deşteptul prosperă.
De ce haos marketing? Mi s-a părut edificator pentru starea de fapt a psihicului colectiv, pe care am redat-o mai sus. În contextul unui crisis marketing oamenii s-ar fi coalizat în jurul unei nemulţumiri globale (n.a. potrivit unui mare gânditor american socio-economist contemporan). Dar în situaţia de faţă s-a declanşat, în mod bizar, jungle survival fight. Adică fiecare pe cont propriu, fuck the team şi homo homini lupus. Antisocializarea globală a avut o consecinţă unică: alienarea individuală. Decizii pripite, adoptarea unei atitudinii ofensive în faţa oricărei ameliorări, incapacitatea de a găsi soluţii şi în final imposibilitatea autodefinirii identitare.
Este senzaţional! Un spectacol remarcabil având în vedere faptul că... orice problemă dispare atunci când găseşti soluţia. Eh, dar cine să o găsească?
Bianca lui Bote?

O seară magică!

P.S: Mi-a fost dor să mai vorbim... Şi ca o posibilă concluzie: alienarea anulează integral coordonatele puternic identitare şi predispune la servitute. În fond, uităm esenţialul: cel mai sigur bun pe care îl putem vinde pentru a face profit suntem noi (n.a. evident în variantă optimă şi extrem de funcţională). Restul... e chaos marketing...