Mă fascinează la culme lipsa de idei, de viziune, de optică jurnalicească din media audio-vizuală românească. Mimetismul împământenit acum 15-16 ani, în timpul celui de al doilea mandat al domnului fost preşedinte Ion Iliescu, dezvoltat faţă de presa scrisă rămâne bornă valorică în broadcasting-ul românesc. Singurele infuzii de "nou" vin, pe aceeaşi cale, dar din străinătate. Reţete de reportaje, emisiuni, personaje, story-uri, concepte, perspective analitice şi un filon critic tendenţios-subiectiv (non-argumentat şi anti-demonstrativ) sunt tarele unei specii jurnalistice care îşi pregăteşte ţipătul de lebădă.
După ce am văzut la Realitatea tv, comparaţii de genul Mazăre versus Che Guevara (fără barbă, articulat inteligent din platou), aceleaşi discursuri (dar cu alte vorbe) critice la adresa Guvernului Boc (fără o argumentaţie pertinentă conform axei: premiză-demonstraţie (argumentaţie)-concluzii) şi o cascadă inutilă şi indigestă de reportaje lacrimogene fără miză şi scop, am înţeles că singura filieră de informare rămâne presa scrisă.
Revelaţia mi s-a produs (ce-i drept) după o discuţie, ce-i drept utopică, avută cu Mihăiţă şi Colonelul, prietenii mei de o viaţă. Discuţia fusese lansată de Colo care visa o "comunitate virtuală de discuţii, elitistă şi anocrată profund în realitate". Recunosc, ideea lui a fost genială având în vedere plafonarea şi acest "modus vivendi" executant, specific românesc. E logic, când creaţia şi aportul personal în munca realizată se reduc la zero, cei care nu se conformează regulii sunt geniali.
O seară magică!
P.S. Nu vă mai uitaţi la televizor! Citiţi... până la capăt articolele din presă! (Nu ca la revistele presei din TV, doar şapoul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu