E criză, e criză, dom'le. Aşa se traduce în cultura populară răul existenţial. "Combinaţiile" nu mai merg, "ţepele" nu mai funcţionează pentru că lumea a devenit mai vigilentă cu banii, iar "bunăstarea" de faţadă nu mai poate fi mimată în anturaj.
A devenit un lait motiv criza. Psihoză generalizată pe toate palierele sociale şi economice, întreţinută magistral de un discurs politic repetitiv şi dezarmant, criza nu este decât o simplă reaşezare a lucrurilor pe făgaşul corect. De la artificiile bancare, jongleriile cu "banii virtuali" reprezentaţi de acţiuni la bursă şi până la creditele ipotecare supraevaluate,toate acestea vor fi reglementate prin strategii economice primare, tradiţionale.
Economia mondială trece prin rebranding. Întreaga planetă se metamorfozează firesc, după un ciclu evolutiv. Conform teoriei lui Gerard Genette (aplicabilă perfect în teoria literaturii), canonul capitalist ante-2009 a cedat în faţa salturilor tehnologice, schimbărilor de generaţie şi mentalitate şi a făcut loc reacţiei "manieriste". Adică "o formă de existenţă definită ca o dezicere in nucae de paradigma culturală anterioară". Astfel se explică de ce asistăm la un haos pe toate nivelurile de activitate. Lucrurile încearcă să se cristalizeze, să se aşeze pe un nou făgaş.
Bine, dar asta este o viziune macro a situaţiei. La nivel individual, criza este o provocare la adaptare. Vorbim de evoluţia individuală şi călirea personală în conformitate cu noul brand planetar.
Deci, hai să savurăm ce ne-a mai rămas din criză. Urmaşii noştri vor afla de ea din poveştile noastre. Hai să fim învingători şi să nu ne mai plângem de milă. Cursa abia a început...
O seară magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu