Imaginaţi-vă un vas de sticlă plin cu apă minerală. Un capac meşteşugit se aplică pe gura largă a recipientului în aşa fel încât bulele de aer să fie eliminate din întreg conţinutul. Rezultatul final este unul omogen, armonios şi fluid în sensul vectorial al acţiunilor pe care le întreprinde. Presiunea exercitată asupra întregului este atitudinea firească, identitară a unui bun manager. Lichidul este echipa pe care o coordonează, iar recipientul întreaga structură organizatorică a companiei. Riscul aplicării unei presiuni prea mari este acela de a sparge recipientul, riscul exercitării unei presiuni prea mici este (mai grav) neomogenizarea organică a echipei coordonate.
Scopul final al exercitării presiunii: este însăşi eliberarea lichidului omogenizat într-o direcţie unică şi direcţionată managerial.
Dincolo de eliminarea balastului din conţinutul organic al factorului uman corporatist, presiunea managerială presupune şi reevaluarea unor structuri interne. Astfel se justifică, odată cu ridicarea presiunii şi eliberarea glorioasă a elementului creativ de echipă, o reaşezare valorică a elementelor constituente specifice vechii structuri.
Concluzie: după aplicarea unui astfel de exerciţiu managerial, structura corporatistă asupra căreia a fost exercitată presiunea nu va mai arăta niciodată la fel. Ameliorarea calitativă se resimte clar la nivelul componentei umane printr-un plus de know how.
O seară magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu