Am avut o discuţie incredibil de interesantă cu bunul meu prieten din copilărie, Colonelu' în urmă cu ceva timp şi am ţinut morţiş să o aştern pe hârtie. Discuţia pleca de la societatea românească, de la haosul dictatorial-organizatoric instituit de le Cotroceni şi eterna tranziţie care cizelează şi propagă (educă) mentalităţi nocive.
Care este diferenţa dintre un speculant şi un om de afaceri? Asta a fost tema discuţiei. După ce am căzut unanim de acord la ideea că România este "Ţara tuturor posibilităţilor" în cel mai nociv sens cu putinţă, am concluzionat că ne putem mândri cu maxim 10 oameni de afaceri în adevăratul sens al cuvântului. Restul intrau la categoria oportunişti de succes, speculanţi, politicieni şi "afacerişti cu statul". Deci zero. După ce am ajuns la concluzia că "într-adevăr capitalismul românesc se bazează pe maxim 10 oameni", am vrut să aflăm ce îi diferenţiază de restul potlogarilor de succes.
Răspunsul a venit de la sine: filosofia de business, living idea, vizionarismul şi infuzia de nou administrată eficient într-o structură managerială concurenţială. Rezultatul unei astfel de viziuni este mai mult decât evident: afacerea are propria ei viaţă, propria ei independenţă existenţială, propria ei comunitate socială decupată din cotidianul deprimant. Am încercat o abordare cazuisticăpe cele 10 tipologii vizionare. Concluzia experimentală a fost aceeaşi: în spatele fiecărei afaceri de succes există "omul-tip" în jurul căruia se construieşte conceptul. E adevărat că de fiecare dată "omul-tip" nu s-a identificat cu omul de afaceri care conducea. Dar el exista acolo pentru a da coerenţă unui sistem bazat pe fiosofia lui existenţială. Fără o coloană vertebrală (fir roşu) un sistem managerial nu poate exista.
Diferenţa dintre speculanţi şi oamenii de afaceri? Unii sunt focusaţi pe bani (încasări), ceilalţi pe longevitatea conceptului managerial. Banii, în primul caz sunt explozii contextuale, în al doilea, înseamnă coerenţă şi fluiditate de lungă durată (probabil că în instituirea celor două perspective organizatorice principalul impediment a fost sincronizarea cu semantica neologismelor folosite).
La final i-am explicat lui Colo că sunt extrem de subiectiv în discuţie... Şi el era.
O seară magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu