Încercaţi să vă imaginaţi că noaptea nu există. Singurul vis pe care îl trăiţi este realitatea. De fapt aşa şi este, pentru că la sfârşit nimeni nu îşi calculează viaţa în nopţi dormite sau vise întrerupte la jumătate de dimineaţa ghiduşă. Viaţa e un acum solitar ghidat aleatoriu de un singur fir roşu numit voinţă. Ne place să ne abandonăm pe noi înşine în stază, în absenteism şi ne ispiteşte enorm de mult abandonul temporar de sine. Păcat. Atunci nu trăim de fapt. Atunci punem pauză, pe timpul nostru, în plimbarea prin destin.
Mâine este o altă zi decât azi şi în mod sigur poimâine va fi o zi senzaţională. De ce? Pentru că nici o clipă nu seamănă cu alta. Oamenii pe care îi întâlneşti, vorbele lor, poveştile, vieţile care trec pe lângă tine, norii, maşinile, animalele şi chiar şi gândurile, toate astea individualizează fiecare zi ce urmează.
Totul e nou azi şi trebuie redescoperit. Aşa se nasc ideile. Într-o lume în care TOŢI văd platitudine şi rutină, puţini sunt cei care savurează fiecare clipă ca şi cum ar fi prima. (Apropo, urăsc expresia trăieşte fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima. Sintagma presupune o superficialitate crasă şi redundantă. Se referă la o viaţă impregnată de NIMIC existenţial, de banalitate şi gânduri îngropate într-o limbă de lemn şi invită la un reviriment tardiv). Eu mă nasc în fiecare zi altul şi trăiesc să fiu mai bun decât ieri. Văzând ziua care începe cu ochii celui care redescoperă lumea, încep să iubesc din nou realitatea din care fac parte. Mă integrez ca orice nou venit şi spun cuvinte. Vorbele devin idee.
Iar ideea face diferenţa...
O zi magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu