Antichitatea, un basm frumos pe care l-am citit cu toţii. Zeii erau de fapt oameni perfecţi sculptaţi în marmură. Grecii au ştiut cel mai bine să îşi aşeze modelele culturale pe piedestal. Vizionarii, filosofii sau geniile sunt oamenii care atunci când greşesc creează lumi pe care ceilalţi le populează.
Zeii nu greşesc. Şi atunci când chiar fac gafe, consecinţele se văd peste secole, niciodată acum. În capitalism ideea face diferenţa, iar cuvântul suferă o contaminare polisemantică la punerea în aplicare. Viziunea zeului este una globală. Acoperă tot. Transpunerea însă suferă întotdeauna de o segmentare de tip puzzle, unde fiecare dintre noi devine şef pe bucăţica lui. Hai poate două-trei bucăţele. Niciodată TOT.
Atunci când lucrezi cu Tot, nu poţi greşi pentru că Absolutul nu are nicio breşă şi nu înghite în semnificat fisurile erorilor. Iubesc libertatea pe care mi-o oferă drumul meu prin viaţă. Merge întotdeauna înainte, în ritmul impus de mine.
Am ieşit cu băieţii zilele trecute. Niggerul s-a căsătorit şi el (în sfârşit), în acte momentan. Am stat la masă cu prietenii mei de-o viaţă şi aceleaşi amintiri ne curgeau prin vene. Miroseam a marmură antică şi vorbele noastre aveau ecouri absolute. Drumul pavat cu poveşti dintr-un trecut imediat mergea înainte şi noi eram nemuritori. Colo, Ţache, Miţă şi Păunaşu. Am vorbit despre regrete din trecut şi am râs fericiţi pentru că ... Nu existau.
Asta pentru că Zeii nu greşesc niciodată.
O zi magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu