Nu poţi trăi dacă ajungi la concluzia că le ştii pe toate. Dacă ajungi omniscient cum te pretinzi îţi recomand să pui frână. Construieşte-ţi un piedestal şi aplaudă-te singur. Pentru că în mod cert eşti tu însuţi cel mai mare fan al tău. Şi singurul.
Mă pufneşte râsul când aud oamenii făcând comparaţii profesionale (eu sunt jurnalist de teren, nu mă compar cu unul de redacţie; eu sunt jurnalist galactic, nu mă compar cu unul terestru, marţian şi aşa mai departe; eu sunt strungar şef, nu mă compar cu zidarii; eu sunt sculer matriţer profesionist, nu mă compar cu profesorii; eu sunt mecanic clasa I, nu mă compar cu fizicienii de la NASA etc) şi când se plafonează în mediocritate. Ştiu că azi sunt zei (numai în proprii lor ochi) şi mâine vor îngroşa rândul românilor care îşi plâng de milă şi se cred victime absolute. Dar sunt oameni cu EXPERIENŢĂ. Le ştiu pe toate.
E vreau să fiu ÎNTOTDEAUNA virginul care le încearcă pe toate şi trăieşte o viaţă fără PAUZE majore. Vreau să fiu ăla care ştie să aprecieze jumătatea de metru care schimbă perspectiva. Nu cel care le vede pe toate prin prisma a ceea ce a văzut cândva. Vreau să fiu naivul (fraierul, contextual) care nu crede până nu încearcă, împiedicatul care cade întâi şi învaţă, apoi, singur să se ridice. Naivul care nu cerşeşte să fie ridicat pentru că a căzut de prea sus.
O seară magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu