sâmbătă, 23 mai 2009

Supremaţia, o stare naturală de a fi


Renunţaţi pentru o clipă la emfază şi prejudecăţi. Uitaţi câteva secunde că: alţii fură, au salarii mai mari, au tot ce îşi doresc, au maşini de fiţă, au o soţie top model, au pământ sau haine de ultim răcnet. Ignoraţi răutăţile care vă vin în minte la adresa celorlalţi care "s-au căpătuit", care "au furat" şi care "s-au ajuns". Nu mai încercaţi să vă afirmaţi supremaţia aruncând cu noroi n toate direcţiile pentru că mâna (sau gura) vă rămâne mânjită iar noroiul oricum nu îşi atinge ţinta. Încercaţi să îndreptaţi răul de lângă voi, dacă binele e fundamentat pe principii solide. Învăţaţi să acceptaţi supremaţia pentru că ea există. Învăţaţi şi mergeţi înainte pentru că uitându-vă la alţii pierdeţi cursa în care alergaţi de când aţi venit pe lume. Drumul e unul singur şi merge numai înainte.

Astea sunt principiile Găştii şi asta face diferenţa. Noi nu căutăm să ieşim în faţă faultând, trişând, luând-o pe scurtături, călcând pe cadavre sau subminând autorităţi aleatorii întâlnite în drum. Noi ieşim din peisaj prin ceea ce suntem. Ştim regulile jocului şi jucăm fair play. Performanţa se face numai atunci când respecţi regulile. Un campion îşi merită medalia numai după ce a încasat suficient de multe lovituri pentru a aprecia premiul.

Noi suntem cei care au inventat supremaţia şi modul de viaţă suprem.

O seară magică!

2 comentarii:

Unknown spunea...

Wow...

Performanţa se face numai atunci când respecţi regulile. Un campion îşi merită medalia numai după ce a încasat suficient de multe lovituri pentru a aprecia premiul.

Frumoooos zis!

clarisa spunea...

e chiar nevoie de lovituri pt a aprecia ceva?