Infuzia de amintiri...

Rindurile scrise de Mihaitza pe bloggul lui http://www.mihaisturzu.ro/blog/ m-au facut sa plonjez emotionat in a treia banca, de pe mijloc, din clasa a saptea A. O clasa speciala, cu o diriginta extraordinara. Doamna profesoara de limba romana Sybille Balint.

La prima vedere cea de a treia bancå nu era cu nimic diferita de restul. Chiar daca era intoarsa cu curu-n sus, nu se observa pentru ca... Mihaitza o lacuise atent si parea mai noua decat bancile noi.

Era singura bancå decapotabila in functie de materie. Daca pe una din fete 2Live Crew, Public Enemy, Marky Mark, Vanilla Ice isi dadeau mina cu alde Scorpions, Queen si alte formatii difuzate cu generozitate de MTv-ul vremii, intr-un grafitti scrijelit cu carioca si chiar pinza de traforaj, pe cealalta fata trona ordinea si disciplina.

Atit eu cit si Mitza stiam ca dupa ora de romana, trebuia sa rasucim banca pentru venea doamna Goia, directoarea adjuncta si profa de chimie. Si cum grafitti dauneaza grav reactiilor chimice si inhiba amestecul baza plus acid, ne vedeam nevoiti sa rasucim fata bancii. Fiind chiar in centrul de greutate al clasei, nu puteam scapa de ochiul ager si degetele vopsite intotdeauna cu oja rosie care ni se infingeau in urechi ale profei.

La istorie, cu doamna Feier, nu era nici o problema. Ne accepta asa cum eram. Aproape ca niciodata nu s-a plimbat prin clasa. La biologie, lucrurile erau mai complicate pentru ca Pacuci, proful nostru avea niste chei zburatoare care nu stii cind te plezneau peste tzeasta shi iti aminteau instantaneu ce faceau flagelatele cu flagelul lor nabadaios.

Evident, avandu-l pe Sebanu in spatele nostru, eram oarecum feriti de orice mustrari prea veninoase, Pictorasul incasindu-le din plin la toate materiile, fara exceptie. Tache statea teoretic pe rindul de la perete sau... in functie de cum misunau prin banci dragele noastre Anuscoasa, Ionela, Andreea sau Ana Maria Mihai,... in spatele lor.

Cind dadeam lucrari, io si Mitza eram nishte fericiti. Il aveam in fata noastra pe Chiributa, acest Cerber cat Casa Poporului de mare, care ne tinea pavaza pentru orice ocheada indiscreta a profilor. In spatele lui Chiri a lui Marinescu, celalalt Andrei, lucrurile erau senzationale. Orice lucrare ”se facea de zece”. Mai putin la Goia... sau la fizica... Astea erau materii sacre, unde cinciul era cea mai muncita nota si broboanele de nadushala cantareau tone. La diriga nu se putea copia niciodata pentru ca... nu era nevoie. Fara sa fi tocit vreunul din noi... stiam intotdeauna sa rezolvam problema. La mate in schimb, ne vedeam nevoiti sa strecuram printre formatiile noastre preferate formule cu Isoscel, cu echilaterale, Thales si alte traznai care nu dadeau bine in estetica bancii, dar scoteau cinciul mai ceva ca manualul...

Eh, si daca tot m-a palit melancolia rau de tot, sa mai prizez un pic din ”Fantana Impotentilor” de la desen... Si sa ma bucur de guma de sters pe care maestrul Bogoiu a infipt-o cu ajutorul tablei, direct in tzeasta profei care saraca nu avea nici o vina... Bine, daca e sa fiu corect avea o vina. Scria Tonita nu Tonitza... Oricum istoria artei poate fi linistita pentru ca avea in clasa a VII A un vajnic protector care au pedepsit-o pe infama dascalita cu proiectile nevinovate de... crengute. Deh, ce sa-i faci, crengile erau la desen material didactic si... la un moment dat prindeau viata...

Nu de alta, dar la noi in clasa niciodata nu a existat natura moarta...

Intotdeauna vom plonja in marea asta care nu se va epuiza niciodata. Ne vom imbata cu eterna infuzie de amintiri din sufletele noastre, ale gastii... Babu, Tache, Mitza, Colonelul, Sebanu, Paunash si acelasi Ursan (care pe vremea aia era ba Yoggy, ba Bog)