sâmbătă, 17 noiembrie 2012

A vota sau a nu vota...

A vota sau a nu vota. Asta e întrebarea.

Hamlet îi ţinea în mână tărtăcuţa celui care a fost bufonul regelui, Yorick, şi medita asupra vieţii şi a naturii umane, cu puţin timp înainte de a deveni el însuşi un bufon tragic ce avea să piară răzbunându-şi tatăl şi pedepsindu-şi mama criminală şi adulterină.
Românul de azi ţine buletinul de vot în stânga şi ştampila în dreapta. Nu are o menire ca Hamlet, un scop precis, clar definit şi un orizont delimitat clar în bine şi rău, alb şi negru. Are doar aşteptări, speranţe, vise, copii acasă, un viitor, o gospodărie şi multe griji. "Io cu cine votez?", suna pe limba bătrânului Nenea Iancu... aceeaşi întrebare hamletiană. Evident, anesteziat bine de responasibilităţi civic-democtratice, cetăţeanul turmentat este extrem de reprezentativ pentru societatea românească actuală. Că, deh, cine filosofează mai bine despre moarte, viaţă, viitor, decât beţivul de la colţ?...

Din experienţa celor 23 de ani postdecembrişti, împănaţi ritualic din când în când cu o campanie electorală ştie că una visează el şi alta i-a rezervat istoria. De ce? Foarte simplu: pentru că sateliţii fostului FSN de acum 23 de ani sunt şi azi pe buletine, îmbrăcaţi în alte semne electorale, reuniţi în alte cercuri de interese, ingurgitând aceeaşi doctină deşănţat populistă, lozincard-adormitoare. Nu au făcut nimic în ăştia 23 de ani pentru cel care i-a pus în funcţie, de ce ar face-o acum? Nu au făcut nu pentru că nu au putut, ci pentru că sunt incapabili să realizeze, uitându-se în oglindă, că pe durata mandatului de parlamentar sau senator în oglindă nu se vede doar chipu-i buhăit, ci o masă socială: electorii. 7 campanii electorale, aceeaşi mâncare de peşte. Viaţa românului hamletian nu s-a schimbat cu nimic. De lehamite aproape că nu mai înţelege de ce îl cheamă ăştia la şcoală sau la spital să mai voteze şi nu se pun singuri în funcţii pentru că oricum tot aia e...
De dragul românului care gândeşte ca mine, hulpavii şi puhavii ar trebui să ne lase... să se retragă de pe scenă şi să lase loc tinerilor. Incompetenţa lor, lăcomia şi incapacitatea de a înţelege că rostul lor nu presupune doar umplerea prppriului buzunar, ci o ţară şi un popor şi că au ocupat degeaba scena pe care se scrie istoria, sunt cauza sărăciei de azi.
Am mai punctat undeva: nu înţeleg rostul politicienilor în actuala organizare socială mondială. Nu mai au nici o reprezentativitate, sunt neproductivi, nu mai au filosofie şi nu mai sunt demult interfaţa dintre societate şi executiv. Doctrinele politice au lăsat locul filosofiilor manageriale, mult mai pragmatice şi mai productive prin impactul lor social. Cu toate astea o să votez...

2012. De ce Mihai Sturzu?
Are 33 de ani. Ne cunoaştem din fragedă pruncie, din Braşov şi suntem foarte buni prieteni.
Asta pentru a înţelege zona emoţional afectivă a discursului meu. Raţional, însă, iată argumentele:
1. Îi cunosc viziunea şi proiectele sociale pentru viitor. Este un "idealist-pragmatic", coerent în acţiuni şi cu o viziune amplă asupra implicaţiilor şi ramificaţiilor faptelor sale.
2. Este, ca şi mine de altfel, copilul noilor vremuri. Eram prea mici pentru a fi suficient de îndoctinaţi de PCR şi prea mari pentru a ne lăsa păcăliţi de lozincardismul neocomuniştilor postdecembrişti. Suntem generaţia care are menirea de a schimba istoria. Pentru că (n.a. înţelepţii de pe vremea lui Ştefan cel Mare îi băteau de le suna apa în cap pe flăcăii de 10 - 12 ani când Vodă câştiga vreo bătălie; de ce? pentru că ei erau istoria... puntea de legătură cu urmaşii) noi suntem post-decreţeii.
3. Este un model pentru tineri: a reuşit în viaţă făcând cu pasiune numai ce a vrut şi ce i-a plăcut. Şi ceea ce face acum, face din tot sufletul. Iar lucrurile făcute cu suflet nu pot fi decât bune şi frumoase, de durată.
4. Mă reprezintă şi ştiu că va certa de la amvon deputatul X sau Z dacă va citi din presă un caz social întâmplat în colegiul X sau Z, va lua partea oamenilor care l-au ales şi le asculta păsul pentru a-l susţine.
5. Ţara are nevoie de o schimbare (n.a. de atâta lozincardism nici cuvântul schimbare nu mai sună ca odinioară) şi de aceea e nevoie de... altă clasă politică, de alte figuri, de tineri.
6. Vrem să ne fie mai bine, atunci votăm promisiuni frumoase. Însă dacă vrem un viitor pentru copiii noştri, vrem ca peste 5-6 ani să mergem în Europa cu fruntea sus şi ceilalţi să se uite la noi cu jind, atunci votăm ca mine.
7. Mihai nu cunoaşte noţiunea de "nu se poate". Încăpăţânat şi perserverent nu se lasă până nu realizează ce îşi pune în minte, pentru că întotdeauna are o strategie funcţională.

O seară magică!
Şi o campanie electorală eclatantă şi spectaculoasă...

Un comentariu:

Antinom spunea...

Stimate domn, şi oare ce se-ntâmplă dacă răspunde un cetăţean turmentat abia după 1990? Toată stima pentru Mihai Sturzu şi aprecieri deosebite pentru punctele care-l recomandă, dar, din păcate, unii, fripţi şi cu... iaurt, sunt din ce în ce mai turmentaţi, mai ales când văd în politichia românească reprezentarea versurilor maestrului Tudor Gheorghe: "Au făcut copiii noştri dinţi/ Muşcă din bunici şi din părinţi..." Şi, dacă mai aveţi în vedere şi referendumul, se pune şi întrebarea: "Eu de ce votez?"
Deci: "Sal'tare, neică!"