Faza asta cu "zâmbetul ambiental" (n.a. adică acel rictus cu dinţi pe care îl afişezi necondiţionat în orice context social neutru, în care eşti mai preocupat de "poza" proprie în ochii celorlalţi, decât de întâmplările care se petrec în jurul tău) este o nouă emulaţie a acestui weekend. Însă paradigma conceptuală poate fi translatată simpatic în contextul alegerilor locale din România anului 2012.
Întâi de toate am râs de m-am îndoit de pictorialele electorale. Mesaje infantil-oligofrene, mimând pseudo-utopii, lozinci demne de (n.a. îmi cer scuze anticipat) de discursul prozelitismului Martorilor lui Iehova care promit un Paradis Mâine, Aici, Pentru Tine..., cam aşa s-ar sintetiza campania asta electorală.
Singura notă aparte a constat în penibilul caricatural al personajelor aruncare în cursă. Unii făceau semnul "OK" pe stâlpi sau bannere atârnate în intersecţii, alţii rânjeau cu o dentiţie îndoielnică, unii înclinau şugubăţ capul spre stânga, alţii mimau ferm dreptatea şi adevărul ţuguind sprâncenele într-o privire încărcată de semnificat, unii stăteau serioşi pozând în martiri-luptători, alţii mimau dinamismul politic utilizând în mod desuet şunculiţele faciale din dotare, unii etalau cearcăne cirotice, ca simbol al muncii neostoite în folosul comunităţii, ci nu al consumului de alcool, iar alţii atrăgeau electoratul feminin trecut de prima tinereţe (n.a. este cea mai manipulabilă masă electorală!) cu o privire vaporos-cuceritoare. Excelente caricaturi! O provocare pentru un vot în hohote de râs interminabile. Îl votezi pe cel mai simpatic (n.a. asta e silogistica gestului) pentru că... aşa e la circ. Îl punctezi pe ăla care te-a făcut să râzi... Nu pe ăla care e BUN DE PRIMAR (n.a. cine poate da definiţia unui primar bun, în două fraze fără să folosească deloc vorbe de genul: "partidul...", "fură, dar...", "e omul lui..." etc?). De ce?
Pentru că în NICIUNUL DINTRE EI NU AI ÎNTREZĂRIT ZIUA DE MÂINE. Asta ar fi trebuit să votezi. Dincolo de preţioasele sintagme "vot negativ", "vot de gherilă", "vot de blam", "vot de încredere" sau "vot din obişnuinţă", românul a bifat cu sufletul în căsuţa de vot în care şi-a instalat confortabil speranţa pe următorii ani. Are cugetul împăcat că mâine se va trezi cu un soare care îi va zâmbi simpatic şi va alunga norii pentru următorii patru ani. Va fi aşa oare...? Vom vedea şi eu unul... voi TAXA acolo unde promisiunea a rămas doar pe stâlpi şi pe bannere...
Dincolo de circul electoral, rămâne o concluzie: românul votează ce vede la televizor şi ce citeşte la metrou. E uşor influenţabil şi nu e conştient că votul lui îi hotărăşte viitorul. Trăieşte prea adânc în "azi" şi noaptea uită că a existat cândva un "ieri". Nu învaţă nimic şi nu are aşteătări prea mari pentru că ori de câte ori a avut... a fost dezamăgit. Şi-a construit o carapace care îl izolează de trecut şi care i-a montat precum unui cal "ochelari" cu care vede doar înainte, niciodată înapoi, în stânga sau în dreapta...
În ciuda celor 23 de ani de la Revoluţie, nu a învăţat ce înseamnă libertatea (n.a. am văzut pe posturile publice de televiziune indivizi care îşi neagă identitatea istorică şi dreptul la opinie, anulându-şi votul; sunt moderatori de televiziune care fac paradă anarhist-deşănţată cu "dublul vot" pe buletin. E adevărat, în 2012 poţi face acest lucru la modul cel mai infantil şi gratuit cu putinţă. Nu îţi exerciţi un drept democratic pentru că POŢI SĂ NU ŢI-L EXERCIŢI. Îmi amintesc cum se desfăşura votingul în Braşovul anilor 1987, când Steagul Roşu a ieşit în stradă pentru ca indivizi de genul celor care îşi anulează "simpatic" dreptul constituţional de a avea o PĂRERE, să poate opta LIBER. Mulţi dintre ei nu au mai ajuns înapoi la familiile care îi aşteptau. Au sfârşit în temniţele Securităţii. Dar au ştiu pentru ce mor: pentru ca urmaşii lor să poată spune că sunt liberi şi să poată alege altceva decât... realegerea lui CEAUŞESCU. Şi ce fac ei cu libertatea asta? Votează NUL pentru că nu au încredere în personajele caricaturale lipite pe stâlpi? Ciudat. Probabil că în viitorul apropiat vor inventa şi conceptul de PIUA, pentru a opri cursul firesc al istoriei. Eh, aşa e în lumea ludică a celor care nu s-au maturizat destul... şi se trezesc peste noapte cu o ştampilă şi un buletin de vot în mână. Se joacă pentru că... atâta pot).
Păcat că ne batem joc. Lumea fierbe în căutare de soluţii de ieşire din criză şi noi ne pierdem vremea cu un circ deşănţat, ciocoisme, epigonisme şi alte fantasmagorii zămislite la început de secol XIX. Trăim în 2012 şi nu înţelegem lucrul ăsta decât prin faptul că avem în buzunar un smartphone sau iphone, acasă un laptop şi conexiune la Internet, în parcare o maşină italienească/nemţească/japoneză etc, iar la televizor vedem programe în limbi străine... Când suntem invitaţi la nivel internaţional să ne dăm cu părerea... ne jucăm Solitaire... Nu pentru că nu avem opinii sau răspunsuri, ci pentru că nu le putem exprima coerent decât peste 50 de ani, când înţelegem întrebarea care ni s-a pus...
Degeaba încerci să îi explici sălbaticului să se mute din peştera rece şi umedă, oferită de la Mama Natură în nişte colibe de lemn, create de mâna omului. Te va refuza. Orice schimbare îl sperie şi poate doar copiii lui vor înţelege că de fapt MUTAREA ÎNSEAMNĂ EVOLUŢIE...
Eh, dar aşa mai trec încă 50 de până să ne hotărâm. Alţii scriu istoria, noi o transcriem... pe ciorne care nu contează prea mult în ochii nimănui. Şi asta pentru că doar Primul, contează, restul Copiază...
O seară magică!
Întâi de toate am râs de m-am îndoit de pictorialele electorale. Mesaje infantil-oligofrene, mimând pseudo-utopii, lozinci demne de (n.a. îmi cer scuze anticipat) de discursul prozelitismului Martorilor lui Iehova care promit un Paradis Mâine, Aici, Pentru Tine..., cam aşa s-ar sintetiza campania asta electorală.
Singura notă aparte a constat în penibilul caricatural al personajelor aruncare în cursă. Unii făceau semnul "OK" pe stâlpi sau bannere atârnate în intersecţii, alţii rânjeau cu o dentiţie îndoielnică, unii înclinau şugubăţ capul spre stânga, alţii mimau ferm dreptatea şi adevărul ţuguind sprâncenele într-o privire încărcată de semnificat, unii stăteau serioşi pozând în martiri-luptători, alţii mimau dinamismul politic utilizând în mod desuet şunculiţele faciale din dotare, unii etalau cearcăne cirotice, ca simbol al muncii neostoite în folosul comunităţii, ci nu al consumului de alcool, iar alţii atrăgeau electoratul feminin trecut de prima tinereţe (n.a. este cea mai manipulabilă masă electorală!) cu o privire vaporos-cuceritoare. Excelente caricaturi! O provocare pentru un vot în hohote de râs interminabile. Îl votezi pe cel mai simpatic (n.a. asta e silogistica gestului) pentru că... aşa e la circ. Îl punctezi pe ăla care te-a făcut să râzi... Nu pe ăla care e BUN DE PRIMAR (n.a. cine poate da definiţia unui primar bun, în două fraze fără să folosească deloc vorbe de genul: "partidul...", "fură, dar...", "e omul lui..." etc?). De ce?
Pentru că în NICIUNUL DINTRE EI NU AI ÎNTREZĂRIT ZIUA DE MÂINE. Asta ar fi trebuit să votezi. Dincolo de preţioasele sintagme "vot negativ", "vot de gherilă", "vot de blam", "vot de încredere" sau "vot din obişnuinţă", românul a bifat cu sufletul în căsuţa de vot în care şi-a instalat confortabil speranţa pe următorii ani. Are cugetul împăcat că mâine se va trezi cu un soare care îi va zâmbi simpatic şi va alunga norii pentru următorii patru ani. Va fi aşa oare...? Vom vedea şi eu unul... voi TAXA acolo unde promisiunea a rămas doar pe stâlpi şi pe bannere...
Dincolo de circul electoral, rămâne o concluzie: românul votează ce vede la televizor şi ce citeşte la metrou. E uşor influenţabil şi nu e conştient că votul lui îi hotărăşte viitorul. Trăieşte prea adânc în "azi" şi noaptea uită că a existat cândva un "ieri". Nu învaţă nimic şi nu are aşteătări prea mari pentru că ori de câte ori a avut... a fost dezamăgit. Şi-a construit o carapace care îl izolează de trecut şi care i-a montat precum unui cal "ochelari" cu care vede doar înainte, niciodată înapoi, în stânga sau în dreapta...
În ciuda celor 23 de ani de la Revoluţie, nu a învăţat ce înseamnă libertatea (n.a. am văzut pe posturile publice de televiziune indivizi care îşi neagă identitatea istorică şi dreptul la opinie, anulându-şi votul; sunt moderatori de televiziune care fac paradă anarhist-deşănţată cu "dublul vot" pe buletin. E adevărat, în 2012 poţi face acest lucru la modul cel mai infantil şi gratuit cu putinţă. Nu îţi exerciţi un drept democratic pentru că POŢI SĂ NU ŢI-L EXERCIŢI. Îmi amintesc cum se desfăşura votingul în Braşovul anilor 1987, când Steagul Roşu a ieşit în stradă pentru ca indivizi de genul celor care îşi anulează "simpatic" dreptul constituţional de a avea o PĂRERE, să poate opta LIBER. Mulţi dintre ei nu au mai ajuns înapoi la familiile care îi aşteptau. Au sfârşit în temniţele Securităţii. Dar au ştiu pentru ce mor: pentru ca urmaşii lor să poată spune că sunt liberi şi să poată alege altceva decât... realegerea lui CEAUŞESCU. Şi ce fac ei cu libertatea asta? Votează NUL pentru că nu au încredere în personajele caricaturale lipite pe stâlpi? Ciudat. Probabil că în viitorul apropiat vor inventa şi conceptul de PIUA, pentru a opri cursul firesc al istoriei. Eh, aşa e în lumea ludică a celor care nu s-au maturizat destul... şi se trezesc peste noapte cu o ştampilă şi un buletin de vot în mână. Se joacă pentru că... atâta pot).
Păcat că ne batem joc. Lumea fierbe în căutare de soluţii de ieşire din criză şi noi ne pierdem vremea cu un circ deşănţat, ciocoisme, epigonisme şi alte fantasmagorii zămislite la început de secol XIX. Trăim în 2012 şi nu înţelegem lucrul ăsta decât prin faptul că avem în buzunar un smartphone sau iphone, acasă un laptop şi conexiune la Internet, în parcare o maşină italienească/nemţească/japoneză etc, iar la televizor vedem programe în limbi străine... Când suntem invitaţi la nivel internaţional să ne dăm cu părerea... ne jucăm Solitaire... Nu pentru că nu avem opinii sau răspunsuri, ci pentru că nu le putem exprima coerent decât peste 50 de ani, când înţelegem întrebarea care ni s-a pus...
Degeaba încerci să îi explici sălbaticului să se mute din peştera rece şi umedă, oferită de la Mama Natură în nişte colibe de lemn, create de mâna omului. Te va refuza. Orice schimbare îl sperie şi poate doar copiii lui vor înţelege că de fapt MUTAREA ÎNSEAMNĂ EVOLUŢIE...
Eh, dar aşa mai trec încă 50 de până să ne hotărâm. Alţii scriu istoria, noi o transcriem... pe ciorne care nu contează prea mult în ochii nimănui. Şi asta pentru că doar Primul, contează, restul Copiază...
O seară magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu