Mama evoluţiei pe planeta asta este coerenţa faptelor tale. Atâta timp cât perseverezi pe drumul tău şi nu-ţi consumi nisipul din clepsidra pe care ai botezat-o singur la naştere viaţă ducând crucea altora, ci pe a ta, poţi spune că trăieşti. Numai că ce este de făcut atunci când alergi într-o cursă lungă, un maraton la capătul căruia se aleg campionii adevăraţi de diletanţi şi superficiali şi în spate ţi se pun greutăţi? Simplu. Alergi mai departe pentru că te gândeşti ambiţios că este vorba de un test de rezistenţă. Şi nu poţi fi laş. Nu renunţi. Lupţi în continuare. Alergi cot la cot cu cei care au luat startul înaintea ta şi simţi cum îi depăşeşti. Eşti mai bun. Simţi că eşti cu adevărat campion şi continui să alergi chiar dacă pe umerii tăi atârnă acum alte sarcini. Inclusiv ceilalţi concurenţi îţi pasează greutăţile lor pe umeri pentru că ei nu mai pot să le ducă. Ştii că înainte de final ţi le vor cere înapoi pentru a le arăta arbitrilor că au reuşit să parcurgă testul ireproşabil.
E greu dar ştii că nu ai decât o încercare în viaţă. A doua şansă de a participa la maraton nu se va mai ivi. Continui să alergi chiar dacă asta presupune să uiţi complet de tine. De nevoile de subzistenţă: apă, mâncare etc. Ai încredere în tine şi ştii că la capătul cursei vor urma altele, dar atunci vei alerga la un alt nivel. Aşa că alergi în continuare. Mai sunt 100 de metri până la finiş... 50... 30... 10.... FINIŞ.
Ai ocupat un loc pe podium. Te uiţi la adversarii tăi şi ei te simt superior. Te-ai antrenat mult, ai alergat la sacrificiu şi... chiar i-ai ajutat. De asta te urăsc... pentru că poţi.
Momentul solemn: trebuie să te sui pe podium pentru că meriţi... Însă, afli cu stupoare că... nu mai sunt medalii pentru toată lumea... Adică, ai alergat degeaba. Doi, trei ani din viaţa ta au fost degeaba. Te-ai antrenat în zadar pentru că... nu mai sunt medalii. Eşti prea obosit să te întrebi cine treuia să se ocupe de medalii, de ce nu mai sunt medalii, de ce nu se mai cântă imnul şi ştii amărât că orice sportiv este de înlocuit. Poate nu va fi o legendă, dar va fi în mod cert un... alt alergător. Aşa că... ce faci?
Simplu: te odihneşti şi porneşti într-o altă cursă... cu alţi arbitri, alţi concurenţi, alt stadion, alţi suporteri. Nisipul tău din clepsidră nu va curge niciodată în sus, iar campionii, în ţara ta, sunt lesne de recunoscut pe stradă pentru că sunt plini de noroi pe haine. Aşa ştiu să consacre modele comportamentale de excelenţă oamenii de la tine din ţară... Dar şi noroiul este o medalie, dacă ştii cu cine ai de a face ("Slumdog millionaire").
O seară magică!
E greu dar ştii că nu ai decât o încercare în viaţă. A doua şansă de a participa la maraton nu se va mai ivi. Continui să alergi chiar dacă asta presupune să uiţi complet de tine. De nevoile de subzistenţă: apă, mâncare etc. Ai încredere în tine şi ştii că la capătul cursei vor urma altele, dar atunci vei alerga la un alt nivel. Aşa că alergi în continuare. Mai sunt 100 de metri până la finiş... 50... 30... 10.... FINIŞ.
Ai ocupat un loc pe podium. Te uiţi la adversarii tăi şi ei te simt superior. Te-ai antrenat mult, ai alergat la sacrificiu şi... chiar i-ai ajutat. De asta te urăsc... pentru că poţi.
Momentul solemn: trebuie să te sui pe podium pentru că meriţi... Însă, afli cu stupoare că... nu mai sunt medalii pentru toată lumea... Adică, ai alergat degeaba. Doi, trei ani din viaţa ta au fost degeaba. Te-ai antrenat în zadar pentru că... nu mai sunt medalii. Eşti prea obosit să te întrebi cine treuia să se ocupe de medalii, de ce nu mai sunt medalii, de ce nu se mai cântă imnul şi ştii amărât că orice sportiv este de înlocuit. Poate nu va fi o legendă, dar va fi în mod cert un... alt alergător. Aşa că... ce faci?
Simplu: te odihneşti şi porneşti într-o altă cursă... cu alţi arbitri, alţi concurenţi, alt stadion, alţi suporteri. Nisipul tău din clepsidră nu va curge niciodată în sus, iar campionii, în ţara ta, sunt lesne de recunoscut pe stradă pentru că sunt plini de noroi pe haine. Aşa ştiu să consacre modele comportamentale de excelenţă oamenii de la tine din ţară... Dar şi noroiul este o medalie, dacă ştii cu cine ai de a face ("Slumdog millionaire").
O seară magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu