Mă amuză şi refuz să port doliu pentru decesul secundei providenţiale care moare la nivel naţional în fiecare clipită a fiecăruia dintre noi. Viaţa înseamnă miliarde de trilioane de secunde şi întotdeauna drumul merge drept dacă privirea bate la un kilometru distanţă înainte. Nu dacă se opreşte la fiecare metru. Viteza cu care rulezi prin viaţă depinde de tine, drumul pe care mergi asemenea. Până şi timpul devine o chestiune arbitrară dacă ştii să îl gestionezi. Secunda poate dura un an, iar dacă după un an eşti în acelaşi punct din care ai început drumul, înseamnă că drumul e greşit. Schimbă-l.
Îi mulţumesc frăţiorului meu şagunist Florin (de la Hi-Q) că mi-a citat ultimul articol publicat pe Twitter. Erau gândurile unei secunde. Conform logicii acelor gânduri, acea secundă durează în România 5 ani. Iar viaţa mea (ajunsă la zenitul vârstei de 30 de ani) nu mai are răbdare. Guvernul ţării mele cheltuie zadarnic secunde preţioase din viaţa mea fără să facă nimic pentru a schimba ceva în ţara mea. A venit timpul să am şi eu copii. Ei NU TREBUIE SĂ TRĂIASCĂ ÎN ŢARA ASTA.
Mi-ar fi ruşine să le explic, după ce vor creşte mari, că am fost incapabil să schimb ceva în România ca lor să le fie mai bine. Din păcate "drogul" propagandistic băsescian (acea himeră administrată eficient pentru a creailuzia unei vieţi frumoase în ţara asta) se administrează o dată la cinci ani, la "congrese". Nu mă pot baza că micuţul meu nu va întrezări minciuna şi va refuza să vadă partea frumoasă a unui pahar de fericire aproape gol.
O zi magică!
P.S. Momentan suntem nemuritori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu