Cred că gândurile stea mi-au zburdat prin creieri pentru prima oară acum vreo trei luni. Nu le-am dat importanţă atunci, însă structural ele se cereau organizate în vorbe şi trântite pe hârtie. Aşa că... am început să butonez.
Ce înseamnă orgoliu formal într-o structură organizatorică de genul celor din economia de piaţă? Înseamnă carapacea sine qua non pentru consolidarea unui statut ierarhic superior în raport cu subalternii. Teoretic, pentru buna dezvoltare a organizaţiei în care funcţionează, această carapace funcţională este permeabilă doar (exclusiv) la proiecte, idei, ruperi de ritm în raport cu concurenţa, viziuni revoluţionare. În rest ea rămâne închisă. E corect şi perfect funcţional aşa.
Însă în momentul în care ea se activează tocmai la fluxul informaţional, la performanţa informală şi devine impermeabilă, atunci avem de a face cu o problemă procedurală. De ce? Pentru că orice structură organizaţională capitalistă are un singur ţel: evoluţia. Stagnarea sau consolidarea unei poziţii ce permite blazarea sunt simptomele unei suficienţe găunoase ce nu duce la nimic. Ba din contră, imprimă la nivel organizatoric un scepticism bolnăvicios în legătură cu inovaţia, cu dinamismul ideilor şi cu evoluţia în sine a economiei de piaţă.
O seară magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu