Dacă noi nu ne facem viaţa mai frumoasă, alţii nici atât

O zi magică este fiecare zi din viaţa mea. Asta pentru că în fiecare dimineaţă uit complet de ţara în care trăiesc, de grijile cu care mă lovesc în faţă toţi trecătorii de pe bulevardul Dacia, din Bucureşti, de grimasele stresate, de zgomotul de claxoane, de fluierături, de mârlani, de nesimţire, de taxe şi impozite, de datorii la bănci, de tranziţia românească şi nivelul de trai, de corupţie şi minciuni, de scumpiri şi ieftiniri propagandistice, de îndoctrinări şi principii autohtone de genul "să moară capra vecinului" şi maşina lui luxoasă odată cu ea, de politicienii second hand, de fanfaronada lipsită de fond, de spoiala de cultură, de filosofii mimetice sedimentate nedigerat, de cozi la pateuri şi seminţe scuipate în metrou, de mirosuri de transpiraţie şi înjurături, de nervii altora şi karma lor negativă, de tristeţea mioritică şi spiritul victimar românesc, de reminiscenţe proletcultiste şi mentalitate deconstructivă, de idealuri eşuate, de regrete inutile, melancolii zaharisite, comentarii răutăcioase şi gratuite, de coşul zilnic şi frigiderul gol, de nedreptatea ancestrală întâmplată de obicei celor care nu încearcă imposibilul din viaţa lor atent calculată, frustrări autohtone şi fricţiuni sociale, afişe electorale şi reclame tâmpite.

Ies cu Paco, dulăul meu şi mă bucur sincer natural de zbenguiala lui către iarba care, dimineaţa, miroase a noapte. Iar noaptea încă mai păstrează visele magice în care sunt zeu peste viaţa-mi efemeră. Rămân în ele datorită gazonului proaspăt, frunzelor ruginii şi cerului care nu uită niciodată să se aşeze sus şi aşa îmi fac viaţa magică. E datoria mea să fie aşa, dacă nu...

O zi magică din tot sufletul!