Toate vechi şi nouă toate, ne zicea zicea cu glas prăfuit, pe ton de glossă, Eminescu. Lumea se împarte în două categorii majore: manipulatorii de târnăcoape, lopeţi şi picamere şi, de cealaltă parte, vizionarii. Unii trăiesc pentru a executa ordine, lucrări şi pentru a face copii pe unde apucă, iar alţii pentru a crea idei care devin ordine, lucrări şi... atât. Vizionari asta suntem noi gaşca.
O mână de prieteni din ce în ce mai încăpătoare care vede logica încrengăturii dintre secunde, săptămâni, luni, ani, decenii şi refuză ceea ce alţii numesc soartă. Noi suntem vizionarii care văd dincolo de ACUM, dândesc MÂINELE şi construiesc imaginar VA FI-ul. Noi suntem cei care văd ceea ce alţii nu văd, dar vor realiza într-o bună zi. Cu târnăcoape, lopeţi şi picamere.
Babu a avut acu cinci ani vise care se realizează abia acum, Colo vorbea despre principii germane de marketing care se aplică abia acum, Miţă vedea lucrurile cu mult timp înainte să se întâmple, Rasheed îmi explica acum patru ani strategii bancare pe care le înţeleg abia cum, pentru că se întâmplă, Ţache vorbea acum cinci ani despre o maşină care să meargă fiind condusă direct prin GPS şi tocmai s-a întâmplat..., Niggerul îmi vorbea despre utopii sociale care se întâmplă chiar acum, Sebanu credea în mituri politice populist-doctrinare cu mult timp înainte ca Băsescu să câştige alegerile şi Bazil povestea despre o Franţă care a devenit mica Românie bucureşteană abia acum. Toate astea se numesc viziuni. Au fost gânduri, la început, s-au întâmplat între timp... Nu vă întrebaţi ce-o mai fi în capul nostru acum?
E foarte simplu... Se va întâmpla peste zece, douăzeci sau poate treizeci de ani...
Nu-i nimic, România are vizionari cât încape. execuţia lasă de dorit pentru că în ţara asta EXECUTANŢII nu mai sunt la coada lopeţii, a târnăcopului sau la picamer. Ci... în birouri şi au leafă de la buget.
Le mulţumesc din tot sufletul celor doi prieteni ai mei Elsion Vaso, care ştie ce înseamnă să înlocuieşti bipul de pe mobil cu un fluierat vârtos din baierele plămânilor şi a simţit copilăria pe care o purtăm cu toţii în minte, mai acut decât mine. Îi mulţumesc din suflet că rezonează cu un sentiment unic, care clădeşte lumi şi le poate reconstrui peste noapte. Colegului Dan L Brumar îi sunt profund dator pentru că m-a creditat cu titulatura de "etern optimist" (nu e citat din el, ci o sinteză a textului de pe blogul lui) şi vreau să îi amintesc un lucru: Viaţa e aşa cum ne-o facem noi. E frumoasă pentru că ne-am ocupat de ea. E urâtă atunci când îi lăsăm pe alţii să ne-o facă. Niociodată ceilalţi nu ne vor face clipa mai frumoasă. Noi suntem datori să ne-o facem aşa cum vrem...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu