Iubesc şpriţul pentru că-i juma minciună

Nimic nu se compară cu o ieşire băieţească (ce dacă la masă sunt şi iubitele noastre). Reunim fără să vrem întreaga lume în versiunea ei microscopică, idealizată. Suntem toţi. Nimic nu este imposibil pentru că In Vino Veritas totul capătă resorturi inimaginabile şi orice problemă devine o glumă bizară a sorţii. Orice vis devine realizabil pentru că vezi în prietenii de lângă tine aripile cu care poţi zbura.

Iubesc şpriţul pentru că e pe jumătate minciună. Apă, suc, gheaţă sau pur şi simplu vis, orice ai pune peste nectarul zeilor acesta devine într-o clipă... realitate. Adică jumate acum, prezent, jumate iluzie, vis.

N-aş bea din cupă, dar vreau să sorb din sufletele dragi inimii mele, plăcerea de înota între două lumi. O lume a construcţiei lumii şi una a iluziei. Una graniţelor fireşti, întâlnite la tot pasul şi una a libertăţii absolute. A speranţei, cel mai bine vândut mit de la naşterea lumii şi până în prezent.

Iubesc şpriţul pentru că e jumate minciună...

O zi magică!