Trăim în ţara lui Papură Vodă. Copiii se duc la şcoală din două motive mari şi clare: să scape de gura babacilor şi să capete o diplomă de formă, care să le ateste strădania. Foarte tare!
Hai să ne imaginăm puţin că trăim într-o societate capitalistă normală, în care bunurile se vând la justa valoare, iar cunoştinţele sunt un bun scos la vânzare pe tarabele profesorilor. Elevii nu ar mai fi obligaţi să fie elevi, să ia note şi să înveţe dacă nu îşi doresc. Treaba lor. Lumea e mai frumoasă dacă sunt mai mulţi proşti în ea. Deştepţii au nevoie de sclavi, că aşa stau lucrurile.
În ceea ce priveşte partea elitelor, adică cei care simt că vor să acumuleze cunoştinţe, treburile ar trebui să se desfăşoare în felul următor. Părinţii dispun de niscai fonduri de rezervă pe care le investesc în dezvoltarea armonioasă a diblăului cerebral al progeniturii. Şi uite aşa se ajunge la profesorii care, într-o societate normală ar fi "simpli" vânzători de cunoştinţe. Oferta ar fi mai generoasă şi s-ar calcula în palmares. Câţi învăţăcei de succes ai creat, câţi deştepţi conducători ai lansat deja în societate ş.a.m.d. Aşa trebuie să arate fişa de prezentare (reclama) profilor.
În felul ăsta s-ar cerni non-valoarea profesorală de adevărata dăscălime. Eşti bun, exişti pe piaţă. Nu eşti valoros... încearcă tâmplăria şi montează termopane!
Eh, şi uite aşa se ajunge la Piaţa Profilor. Aici sunt multe tarabe, toate tentante. Tarabe ieftine, acceptabile şi tarabe de lux. Pentru că aşa funcţionează informaţia. O idee de 300 de euro poate face într-un creier bun 600, 800 hai 2000 de euro. Dar niciodată mai mult. O idee de 5.000 de euro, va cântări în mod logic aproximativ 100.000 de euro. Totul depinde de două lucruri esenţiale: mentorul trebuie să fie mentor, iar învăţăcelul, elev adevărat.
Ce este într-adevăr admirabil într-o astfel de societate este tocmai faptul că atunci când plăteşti informaţia, o apreciezi mai mult. Atunci când te ustură învăţătura, o vei folosi automat în viaţă. Dacă o vei folosi, vei ajunge departe. Aşa funcţionează o societate normală.
Asta înseamnă că vom aea parte la tarabe numai de profi adevăraţi... Asta înseamnă că învăţământul de stat va fi "pa! la revedere!", iar societatea ruptă în două: furnici şi uriaşi, analfabeţi şi genii, scaliv şi stăpâni...
Ia nu mai învăţaţi, fraţilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu