Înainte de toate...
Astfel de poveşti nu se mai întâmplă într-o ţară ca România, în care istoria a încetat să se mai scrie încă de acum un secol. O eternă tranziţie bolnăvicioasă a cuprins în letargia ei toate fiinţele vii care au supravieţuit rupturii de trecutul comunist. Cartea asta este despre o generaţie de sacrificiu, despre cei care la Revoluţia din 1989 erau prea mici pentru a ieşi în stradă şi prea mari pentru a uita vreodată clipele acelea.
Gaşca de nebuni strânsă în jurul trupei HiQ este un simbol. O frescă exponenţială pentru vremurile în care trăim cu toţii. Noi, gaşca, suntem cei care au încercat să îşi creeze o copilărie diferită, plină de dulciuri, culori şi jucării de import, dar nu uitau să urmărească şi ştirile de teama să nu piardă o altă Revoluţie.
Noi am crescut cu mineriadele, cu golanii din Piaţa Universităţii şi am prins bucuroşi trecerea de la televizorul alb-negru la cel în culori. Povestea asta este despre toţi cei care au încercat măcar odată în viaţă să recupereze un episod din fiinţa lor. Să scoată la iveală copilul din ei la o vârstă total nepotrivită sau să arunce în aer clepsidra care le trecea încet şi sadic timpul către un oarecare sfârşit anost şi sec.
Asta este o poveste despre evadarea totală a sufletului în inimile prietenilor. O carte despre prietenie şi libertate.
Astfel de poveşti nu se mai întâmplă într-o ţară ca România, în care istoria a încetat să se mai scrie încă de acum un secol. O eternă tranziţie bolnăvicioasă a cuprins în letargia ei toate fiinţele vii care au supravieţuit rupturii de trecutul comunist. Cartea asta este despre o generaţie de sacrificiu, despre cei care la Revoluţia din 1989 erau prea mici pentru a ieşi în stradă şi prea mari pentru a uita vreodată clipele acelea.
Gaşca de nebuni strânsă în jurul trupei HiQ este un simbol. O frescă exponenţială pentru vremurile în care trăim cu toţii. Noi, gaşca, suntem cei care au încercat să îşi creeze o copilărie diferită, plină de dulciuri, culori şi jucării de import, dar nu uitau să urmărească şi ştirile de teama să nu piardă o altă Revoluţie.
Noi am crescut cu mineriadele, cu golanii din Piaţa Universităţii şi am prins bucuroşi trecerea de la televizorul alb-negru la cel în culori. Povestea asta este despre toţi cei care au încercat măcar odată în viaţă să recupereze un episod din fiinţa lor. Să scoată la iveală copilul din ei la o vârstă total nepotrivită sau să arunce în aer clepsidra care le trecea încet şi sadic timpul către un oarecare sfârşit anost şi sec.
Asta este o poveste despre evadarea totală a sufletului în inimile prietenilor. O carte despre prietenie şi libertate.
7 comentarii:
Foarte tareeeeeeee, vecine!
la un moment dat voi fi in stare sa emit ceva mai mult, deocamdata, iti spun doar: FOARTE TARE, FRATE!
Bine ai venit in blogosfera!
Remarcabila, as putea spune, (re)scriere a trecutului. Numai ca Ursan (si foarte bine face) traieste in prezent, in prezentul lui, evident. El constientizeaza faptul ca prezentul este singurul care conteaza, el conduce catre... viitor. Trecutul nu e altceva decat... trecut. El are, ca sa zic asa... gen... haturile. Daca vrea, el poate conduce lumea... lumea lui. Dar, vrea Ursan sa traiasca in prezent? Sau e doar o masca?
Foarte tare proza! Ai respectul si stima mea, totodata!
Senzational.Mai mult decat atat! hai la mare :))
M-am apucat ieri de citit. Suna foarte bine pana acum. Si arata si foarte frumos. Tatal tau nu te-a laudat degeaba! Voi continua lectura si am sa-ti scriu.
Trimiteți un comentariu