Doamne fereşte să câştig la Loto! Ce aş putea face cu atâţia bani? Mintea mea, firea mea, lumea mea nu sunt pregătite pentru un asemenea şoc care pentru alţii ar fi probabil o binecuvântare. Nu am fost structurat genetic să construiesc viitorul pe bule de săpun (asta ar fi BANUL CĂZUT DIN CER). Nu poţi gândi antreprenorial ceva ce nu s-a produs prin eforturi susţinute pe plan concurenţial în jungla economiei de piaţă. Mintea ţi-o ia razna şi cazi în ispita fatalismului. Începi să crezi în himere precum "noroc", "inspiraţie genială", "numerologie", "horoscop" etc. Ele vor deveni puncte sigure (în sens newtonian) în universul tău, deşi nu sunt şi nu au fost niciodată.
Îmi amintesc cu drag de vremurile în care stăteam cu Sebanu şi visam pe terasă la DVG, în Costineşti, la doi paşi de Vox Maris, în 2002 ce vom face noi dacă vom câştiga la loto. Evident primul lucru era: ne îmbătăm cu toţii. Al doilea: 1. îi luăm lu' Babu o maşină (între timp şi-a luat singur); 2. lu' Ţache, îi luăm tot o maşină, dar mult mai sigură şi rezistentă la pălituri de parapeţi (sic! în special parapeţii de pe DN1); 3. Păunaşului îi luăm un calculator super-mega-giga-tera-performant să poată să "programeze" chestii (n.a. de reţinut că discuţia ipotetic-utopică avea loc în contextul consumului susţinut de bere şi vizionării sporadice a siluetelor feminine care se profilau pe faleză); 4. lui Colo' îi luăm un motor puternic (că îi place senzaţia); 5. lui Florin îi luăm un studio de înregistrări mai tare decât al lui Dr. Dre; 6. lu' Miţă (eh, aici am avut nevoie de întăritori, am mai cerut un rând de bere să ne inspirăm) îi luăm... o casă nare cu multe camere în care să ne strângem cu toţii, să avem fiecare camera lui cu baie cu tot şi la subsol să avem şi un fel de discotecă unde să ţinem pentreceri (n.a. Sebanu a ţinut morţiş să îi "montăm" în curte o livadă de vişini, nu de alta, dar vişinele fac bine la... (hic!) tranzitul intestinal); 7. lu' Rasheed îi luăm toată colecţia de tricouri, şorturi, şepci şi mingii de la Orlando Magic; 8. Danei îi luăm o maşină tare, aşa cum îşi doreşte; 9. lu' DJ Star îi cumpărăm un teatru unde să facă spectacole comice; 10. Merinului îi luăm clar o sală de forţă şi de antrenament pentru karatişti.
Eh, dar asta se întâmpla în 2002. Între timp multe s-au reaţizat şi fără ca eu sau Sebanu să câştigăm la loto. Visele sunt făcute să fie visate. În momentul în care devin obsesii, te leagă de trecut. Eziţi să mai trăieşti secunda care vine peste tine, pentru că eşti blocat în tentativa de a încerca... ceva ce a trecut. E ca şi cum ai încerca să mai alergi o dată la maratonul la care nu ai participat când aveai 20 de ani. Trezeşte-te! Ai 30...
La vârsta asta ai putea organiza maratoane, antrena campioni etc... Trecutul te învaţă să vezi paşii care vor urma în viaţă. Nu te leagă de el. Te legi singur.
Gaşca mea trăieşte pentru ziua de mâine. Trecutul legitimează şi oferă sens secundei care urmează. Băieţii mei, gaşca mea de acum a trăit deja ziua de mâine, ştie cum va funcţiona poimâine şi are în minte scheletul anului care urmează să se întâmple... şi care pentru alţii nu există. Şi nu va exista vreodată.
Gaşca mea a trăit imaginar viitorul, prin mii de scenarii logice, şi a pătruns sensul lucrurilor... Nimic nu e nou. Totul e la fel, numai că modul de manifestare a lucrurilor diferă...
Eh, şi este mult mai probabil să nu câştigăm niciodată la loto, decât chiar să se întâmple...
O seară magică!
Îmi amintesc cu drag de vremurile în care stăteam cu Sebanu şi visam pe terasă la DVG, în Costineşti, la doi paşi de Vox Maris, în 2002 ce vom face noi dacă vom câştiga la loto. Evident primul lucru era: ne îmbătăm cu toţii. Al doilea: 1. îi luăm lu' Babu o maşină (între timp şi-a luat singur); 2. lu' Ţache, îi luăm tot o maşină, dar mult mai sigură şi rezistentă la pălituri de parapeţi (sic! în special parapeţii de pe DN1); 3. Păunaşului îi luăm un calculator super-mega-giga-tera-performant să poată să "programeze" chestii (n.a. de reţinut că discuţia ipotetic-utopică avea loc în contextul consumului susţinut de bere şi vizionării sporadice a siluetelor feminine care se profilau pe faleză); 4. lui Colo' îi luăm un motor puternic (că îi place senzaţia); 5. lui Florin îi luăm un studio de înregistrări mai tare decât al lui Dr. Dre; 6. lu' Miţă (eh, aici am avut nevoie de întăritori, am mai cerut un rând de bere să ne inspirăm) îi luăm... o casă nare cu multe camere în care să ne strângem cu toţii, să avem fiecare camera lui cu baie cu tot şi la subsol să avem şi un fel de discotecă unde să ţinem pentreceri (n.a. Sebanu a ţinut morţiş să îi "montăm" în curte o livadă de vişini, nu de alta, dar vişinele fac bine la... (hic!) tranzitul intestinal); 7. lu' Rasheed îi luăm toată colecţia de tricouri, şorturi, şepci şi mingii de la Orlando Magic; 8. Danei îi luăm o maşină tare, aşa cum îşi doreşte; 9. lu' DJ Star îi cumpărăm un teatru unde să facă spectacole comice; 10. Merinului îi luăm clar o sală de forţă şi de antrenament pentru karatişti.
Eh, dar asta se întâmpla în 2002. Între timp multe s-au reaţizat şi fără ca eu sau Sebanu să câştigăm la loto. Visele sunt făcute să fie visate. În momentul în care devin obsesii, te leagă de trecut. Eziţi să mai trăieşti secunda care vine peste tine, pentru că eşti blocat în tentativa de a încerca... ceva ce a trecut. E ca şi cum ai încerca să mai alergi o dată la maratonul la care nu ai participat când aveai 20 de ani. Trezeşte-te! Ai 30...
La vârsta asta ai putea organiza maratoane, antrena campioni etc... Trecutul te învaţă să vezi paşii care vor urma în viaţă. Nu te leagă de el. Te legi singur.
Gaşca mea trăieşte pentru ziua de mâine. Trecutul legitimează şi oferă sens secundei care urmează. Băieţii mei, gaşca mea de acum a trăit deja ziua de mâine, ştie cum va funcţiona poimâine şi are în minte scheletul anului care urmează să se întâmple... şi care pentru alţii nu există. Şi nu va exista vreodată.
Gaşca mea a trăit imaginar viitorul, prin mii de scenarii logice, şi a pătruns sensul lucrurilor... Nimic nu e nou. Totul e la fel, numai că modul de manifestare a lucrurilor diferă...
Eh, şi este mult mai probabil să nu câştigăm niciodată la loto, decât chiar să se întâmple...
O seară magică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu