Neatza, asta e ultima zi din viata ta!

Cum ar fi sa te trezesti cu fata la rasarit si sa pufnesti in hohote de ris. Te ridici din pat si in timp ce te speli pe dinti iti zici caterincos: "Esti belea! Azi e ultima zi din viata ta!"

Chiui putin in timp ce-ti bei cafeaua si dupa ce fumezi tigara pina iti ajunge la deste cobori la masina. Dupa ce iti faci baletul matinal printre babele si mosii din statie, ciupind strengareste de fund povestile zaharisite despre trecutul comunist, scuipate din poponetze seculare de octogenari, sari in masina si te arunci in trafic.

Niciodata n-ai fost mai liber ca azi. Doar este ultima zi din viata ta. Nu urmeaza un maine si, deci, poti face orice. Nu vei fi tras la raspundere pentru ca ... nu vei mai fi.

Esti liber ca pricolicii in staulul vacii. Ploua cu singe doar pentru degustare (stiati ca pricolicii sunt rude cu vampirii, nu?). Si ajungi la munca. Te trintesti in scaun si te pufneste risul.

Ai uitat sa iti iei telefoanele, ai uitat sa lasi un testament, ai uitat gazele deschise, lumina aprinsa, farurile arzand, cainele nescos, datoriile la intretinere neachitate si treburile nefacute. Te doare in... ziua de maine, ca si asa nu mai exista...

Se face seara. N-ai murit. Poate ca o sa se intample in somn...

Si daca nu se intampla, nu-i nimic. Maine o sa fie sigur ultima zi din viata mea!

Ce pana mea... Doar sunt pregatit!

Viata ca slalom printre secunde

Incep de fiecare data ziua cu zimbetul de pe chipul celor din jurul meu. Il inghit in sec cu toata fiinta mea si ma bucur ca pentru o secunda am fost un crampei de fericire in viata lor.
D-aia viata are un sens si d-aia nu o sa fiu niciodata singur. Prietenii mei, oamenii care zimbesc si simt ca sunt adinc infipti in mine, ca povestile in memoria sufletului, nu vor rata niciodata ocazia de a aduce fericire pentru ceilalti.
Asa se intampla la noi, in gasca vesela de la Click! Culorile atent bibilite, pozele mangaiate abil si transformate in metafore cromatice, sunt paginile ziarului. Ce s-ai faci. Asa e atunci cind asezi pe taraba VIATA.
Ai nevoie de multe culori si un mozaic de destine, care mai de care mai surprinzatoare si mai dramatice, pentru a pune in scena spectacolul prezentului care odata cu venirea serii devine trecut. Cu toate astea, zambetul se asterne voios in coltul fiecarei pagini si, fie ca aduce curcubeul peste existenta romanului de rand, fie ca face legatura catre o viata mai buna...
Zimbim de la prima tigara si pina la ultima fumata in redactie. E un vis frumos, o evadare in familie... Ca, deh, vrem nu vrem, asta suntem noi visatorii astia frumosi de la Adevarulholding...